Isaia 29

29 ¹Vai de Ariel, Ariel, cetatea unde și-a așezat David tabăra! Adăugați an la an; lăsați sărbătorile să se tot perinde. ²Totuși voi apăsa greu asupra Arielului, și va fi jale și tânguire; ea va ajunge pentru mine ca o vatră de altar. ³Îmi voi așeza tabăra împrejurul tău; te voi împresura cu un zid și voi ridica întărituri de asediu împotriva ta. ⁴Vei fi coborât; din țărână vei vorbi, și cuvintele tale vor fi înăbușite în pulbere. Glasul tău va veni din pământ ca al unei năluci, și vorbirea ta va șopti din pulbere. ⁵Dar mulțimea vrăjmașilor tăi va ajunge ca pulberea măruntă, și mulțimea celor neîndurători ca pleava spulberată. Și se va întâmpla într-o clipă, deodată. ⁶Vei fi cercetat de Tatăl oștirilor cerești cu tunet și cutremur și vuiet mare, cu vârtej de vânt și furtună și cu flacăra unui foc mistuitor. ⁷Și mulțimea tuturor neamurilor care poartă război împotriva Arielului, toți cei ce luptă împotriva ei și a întăriturii ei și o apasă greu, va fi ca un vis, o vedenie de noapte. ⁸Va fi ca atunci când un om flămând visează că mănâncă, și se trezește cu foamea nepotolită; sau ca atunci când un om însetat visează că bea, și se trezește sleit, cu setea nestinsă. Așa va fi cu mulțimea tuturor neamurilor care luptă împotriva muntelui Sion. ⁹Înmărmuriți și rămâneți uluiți; orbiți-vă și fiți orbi! Sunt beți, dar nu de vin; se clatină, dar nu de băutură tare. ¹⁰Căci Tatăl nostru a turnat peste voi un duh de somn adânc; v-a închis ochii, pe prooroci, și v-a acoperit capetele, pe văzători. ¹¹Toată vedenia este pentru voi ca vorbele dintr-un sul pecetluit. Când îl dau cuiva care știe să citească, zicând: „Citește aceasta, te rog”, el răspunde: „Nu pot; este pecetluit.” ¹²Când sulul este dat cuiva care nu știe să citească, zicând: „Citește aceasta”, el răspunde: „Nu știu să citesc.”

¹³Tatăl Suveran a zis: „Pentru că poporul acesta se apropie cu gura și mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de mine; frica lor de mine este o poruncă învățată de la oameni, ¹⁴de aceea, iată, voi face din nou minuni cu poporul acesta, minune peste minune; înțelepciunea înțelepților lor va pieri, și priceperea celor pricepuți ai lor se va stinge.” ¹⁵Vai de cei ce se afundă ca să-și ascundă planurile de Tatăl nostru, ale căror fapte se săvârșesc în întuneric, care zic: „Cine ne vede? Cine ne cunoaște?”

¹⁶Cât de mult răstălmăciți totul! Oare să fie olarul socotit ca lutul său — ca și cum lucrul făcut ar putea spune celui ce l-a făcut: „El nu m-a făcut”, sau lucrul plăsmuit ar putea spune celui ce l-a plăsmuit: „El nu știe nimic”?

¹⁷Oare nu peste puțină vreme se va preface Libanul într-un câmp roditor, iar câmpul roditor va fi socotit o pădure? ¹⁸În ziua aceea surzii vor auzi cuvintele unui sul, iar din negură și întuneric ochii orbilor vor vedea. ¹⁹Cei smeriți își vor găsi o bucurie nouă în Tatăl nostru, iar cei săraci dintre oameni se vor bucura în Sfântul lui Israel, Tatăl nostru. ²⁰Căci cel neîndurător nu va mai fi și batjocoritorul se va sfârși; toți cei porniți spre rău vor fi nimiciți, ²¹cei ce printr-un cuvânt fac dintr-un om un păcătos, care întind o cursă celui ce apără dreptatea la poartă și prin vorbe deșarte îl înlătură pe cel ce are dreptate. ^a a v21 Poarta cetății era tribunalul din vechime, unde se judecau pricinile și se dădea hotărârea.

²²De aceea, așa vorbește Tatăl nostru, care l-a răscumpărat pe Avraam, despre casa lui Iacov: „Iacov nu va mai fi făcut de rușine, fața nu i se va mai îngălbeni. ²³Căci atunci când își va vedea copiii, lucrarea mâinilor mele în mijlocul lor, ei vor ține sfânt numele meu; îl vor sfinți pe Sfântul lui Iacov și se vor teme cu cutremur de Tatăl nostru. ^b b v23 Când Tatăl nostru își vede copiii — plăsmuiți de propriile sale mâini —, numele lui este cinstit. Restaurarea începe atunci când copiii pe care i-a făcut se întorc la el. ²⁴Cei ce rătăcesc cu duhul vor ajunge la pricepere, iar cei ce cârtesc vor primi învățătură.”