Dina
Dina este luată cu forța și violată de un prinț din ținut, care apoi vrea să se căsătorească cu ea. Frații ei răspund cu o pace prefăcută — cer circumcizia, apoi ucid toți bărbații din cetate cât timp aceștia sunt în dureri. Singura plângere a lui Iacov este primejdia pentru el însuși.
34 1Dina, fiica pe care Lea i-a născut-o lui Iacov, a ieșit să vadă fetele țării. 2Sihem, fiul lui Hamor, hevitul, domnitorul țării, a văzut-o, a luat-o, s-a culcat cu ea și a necinstit-o. 3Inima lui s-a alipit de Dina, fiica lui Iacov; a iubit-o pe fată și i-a vorbit pe placul inimii. 4Sihem i-a zis tatălui său, Hamor: „Ia-mi-o pe fata aceasta de soție.”
5Iacov a aflat că Sihem o pângărise pe fiica sa, Dina, dar fiii lui erau cu vitele pe câmp, așa că Iacov n-a zis nimic până la venirea lor. 6Hamor, tatăl lui Sihem, a ieșit la Iacov ca să vorbească cu el. 7Fiii lui Iacov au venit de la câmp. Când au auzit, oamenii s-au mâhnit adânc și s-au aprins de mânie, căci Sihem săvârșise o mișelie în Israel, culcându-se cu fiica lui Iacov, un lucru care nu trebuia făcut. 8Hamor a vorbit cu ei: „Fiul meu, Sihem, tânjește după fiica voastră. Dați-i-o, vă rog, de soție. 9Încuscriți-vă cu noi: dați-ne fiicele voastre și luați-vă fiicele noastre. 10Locuiți cu noi; țara vă stă deschisă: așezați-vă, faceți negoț și dobândiți moșii în ea.”
11Sihem le-a zis tatălui și fraților ei: „Să găsesc trecere în ochii voștri; orice îmi veți spune voi da. 12Cereți-mi oricât de mare zestre și dar, și le voi plăti. Numai dați-mi fata de soție.”
13Fiii lui Iacov i-au răspuns cu vicleșug lui Sihem și lui Hamor, tatăl său, pentru că Sihem o pângărise pe sora lor, Dina. 14Le-au zis: „Nu putem face lucrul acesta, să o dăm pe sora noastră unui bărbat netăiat împrejur, fiindcă ar fi o rușine pentru noi. 15Ne învoim numai cu aceasta: dacă veți ajunge ca noi și orice bărbat dintre voi va fi tăiat împrejur. 16Vă vom da fiicele noastre și le vom lua pe ale voastre pentru noi; vom locui cu voi și vom ajunge un singur popor. 17Dar dacă nu veți asculta ca să fiți tăiați împrejur, ne vom lua fiica și vom pleca.”
18Cuvintele lor i-au plăcut lui Hamor și lui Sihem, fiul său. 19Tânărul n-a întârziat să facă lucrul acesta, căci fata lui Iacov îi plăcea; și el era cel mai cinstit din casa tatălui său. 20Hamor și Sihem, fiul său, au venit la poarta cetății lor și au vorbit oamenilor cetății lor: 21„Oamenii aceștia sunt cu gânduri de pace față de noi. Să locuiască în țară și să facă negoț în ea, căci țara este destul de largă pentru ei. Le vom lua fiicele de soții și le vom da pe ale noastre. 22Numai cu condiția aceasta se vor învoi oamenii să locuiască cu noi ca un singur popor: ca orice bărbat dintre noi să fie tăiat împrejur, cum sunt și ei tăiați împrejur. 23Oare nu vor fi ale noastre turmele lor, averea lor și toate vitele lor? Să ne învoim doar cu ei, și vor locui cu noi.”
24Toți cei care treceau pe poarta cetății lui au ascultat de Hamor și de Sihem, fiul său, și orice bărbat a fost tăiat împrejur, toți cei care treceau pe poarta cetății lui. 25A treia zi, pe când ei erau încă în dureri, doi dintre fiii lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, și-au luat fiecare sabia, au venit asupra cetății care sta fără grijă și au ucis pe orice bărbat. 26I-au ucis cu sabia pe Hamor și pe Sihem, fiul său, au luat-o pe Dina din casa lui Sihem și au plecat. 27Fiii lui Iacov au dat peste cei uciși și au jefuit cetatea, pentru că oamenii de acolo o pângăriseră pe sora lor. 28Le-au luat oile, vitele, măgarii și tot ce era în cetate și pe câmp. 29Le-au luat toată bogăția, pe toți copiii și pe femeile lor robi, jefuind tot ce era prin case. 30Iacov le-a zis lui Simeon și lui Levi: „Mi-ați adus necaz, făcându-mă de ocară între locuitorii țării, între canaaniți și fereziți. Eu am puțini oameni; dacă se vor strânge împotriva mea, mă vor lovi și voi fi nimicit, eu și casa mea.”
31Dar ei au zis: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră ca și cu o desfrânată?”