Exodul 12

12 ¹Tatăl nostru le-a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului:

²„Luna aceasta va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi cea dintâi lună a anului. ³Spuneți întregii adunări a lui Israel: în ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel pentru familia sa, un miel pentru fiecare casă. ⁴Dacă o casă este prea mică pentru un miel, atunci omul și vecinul său cel mai apropiat să ia un singur miel după numărul persoanelor, socotind pentru el după cât mănâncă fiecare. ⁵Mielul vostru să fie fără cusur, un mascul de un an; să-l luați dintre oi sau dintre capre. ⁶Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea a acestei luni; și toată adunarea obștii lui Israel să-l înjunghie în amurg. ⁷Să ia din sânge și să ungă cei doi stâlpi ai ușii și pragul de sus al caselor în care îl vor mânca. ⁸În noaptea aceea să mănânce carnea friptă la foc, cu pâine nedospită și cu ierburi amare — așa s-o mănânce. ⁹Să nu-l mâncați crud, nici fiert în apă, ci fript la foc — capul, picioarele și măruntaiele. ¹⁰Să nu lăsați nimic din el până dimineața; iar ce va rămâne până dimineața să ardeți în foc. ¹¹Așa să-l mâncați: cu mijlocul încins, cu sandalele în picioare și cu toiagul în mână; să-l mâncați în grabă. Este Paștele Tatălui nostru. ¹²În noaptea aceea voi trece prin țara Egiptului și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la om până la dobitoc, și voi face judecată împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului. Eu sunt Tatăl vostru. ¹³Sângele vă va fi semn pe casele în care veți fi. Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi — și nicio urgie nu vă va nimici atunci când voi lovi țara Egiptului. ^a a v13 Sângele de pe ușă, care abate judecata, Îl arată pe Isus, Mielul nostru de Paște, al cărui sânge îi adăpostește pe toți cei ce se încred în el.

¹⁴„Ziua aceasta va fi pentru voi o zi de aducere-aminte; s-o prăznuiți ca sărbătoare în cinstea Tatălui vostru; să fie o rânduială veșnică pentru toate neamurile voastre — s-o prăznuiți. ¹⁵Șapte zile să mâncați pâine nedospită. Chiar din ziua dintâi să scoateți tot aluatul din casele voastre, căci oricine va mânca ceva dospit, din ziua dintâi până în ziua a șaptea, va fi nimicit din Israel. ¹⁶În ziua dintâi să aveți o adunare sfântă, și în ziua a șaptea o adunare sfântă. În aceste zile să nu faceți nicio muncă, afară de pregătirea mâncării fiecăruia — doar atât veți putea face. ¹⁷Să țineți sărbătoarea Pâinii Nedospite, căci chiar în ziua aceasta am scos oștirile voastre din țara Egiptului. Să țineți ziua aceasta din neam în neam, ca o rânduială veșnică. ¹⁸În luna dintâi, din seara zilei a paisprezecea până în seara zilei a douăzeci și una, să mâncați pâine nedospită. ¹⁹Timp de șapte zile să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca ceva dospit va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș. ²⁰Să nu mâncați nimic dospit; în toate locuințele voastre să mâncați pâine nedospită.”

²¹Moise i-a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le-a zis: „Alegeți miei pentru familiile voastre și înjunghiați mielul de Paște. ²²Să luați un mănunchi de isop, să-l înmuiați în sângele din vas și să ungeți pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii cu sângele din vas. Și niciunul dintre voi să nu iasă pe ușa casei lui până dimineața. ²³Căci Tatăl nostru va trece ca să lovească Egiptul; și, când va vedea sângele de pe pragul de sus și de pe cei doi stâlpi ai ușii, Tatăl nostru va trece pe lângă ușă și nu va lăsa pe nimicitor să intre în casele voastre ca să vă lovească. ²⁴Să păziți lucrul acesta ca o rânduială veșnică pentru voi și pentru copiii voștri. ²⁵Când veți intra în țara pe care v-o va da Tatăl nostru, așa cum a promis, să țineți slujba aceasta. ²⁶Și când vă vor întreba copiii voștri: «Ce înseamnă pentru voi slujba aceasta?», ²⁷să le răspundeți: «Este jertfa de Paște a Tatălui nostru, care a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul, dar casele noastre le-a cruțat.»” Apoi poporul s-a plecat și s-a închinat.

²⁸Fiii lui Israel s-au dus și au făcut întocmai cum poruncise Tatăl nostru lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.

²⁹La miezul nopții, Tatăl nostru a lovit pe toți întâii născuți din Egipt, de la întâiul născut al lui Faraon, care ședea pe tronul lui, până la întâiul născut al celui închis în temniță, și pe toți întâii născuți ai dobitoacelor. ³⁰Faraon s-a sculat în noaptea aceea — el, toți slujitorii lui și tot Egiptul — și s-a ridicat un mare strigăt în Egipt, căci nu era casă în care să nu fie un mort.

Faraon îi lasă să plece

³¹I-a chemat pe Moise și pe Aaron în noaptea aceea și le-a zis: „Sculați-vă și ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și fiii lui Israel; duceți-vă și slujiți lui Dumnezeu, cum ați zis. ³²Luați-vă și oile, și vitele, cum ați zis, și duceți-vă; și binecuvântați-mă și pe mine.”

³³Egiptenii zoreau poporul, ca să-l scoată din țară cât mai repede, căci ziceau: „Toți suntem morți.” ³⁴Poporul și-a luat aluatul înainte de a se dospi; și-a învelit postăvile de frământat în haine și le-a pus pe umeri. ³⁵Fiii lui Israel au făcut cum le spusese Moise: au cerut egiptenilor lucruri de argint, lucruri de aur și haine. ³⁶Iar Tatăl nostru a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea; și astfel poporul a prădat pe egipteni.

³⁷Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, aproape șase sute de mii de bărbați pe jos, în afară de femei și copii. ³⁸O mare mulțime amestecată s-a suit și ea împreună cu ei, cu oi, cu vite și cu turme foarte mari. ³⁹Din aluatul pe care-l aduseseră din Egipt au copt turte nedospite, căci nu se dospise; fiindcă fuseseră izgoniți din Egipt și nu avuseseră vreme nici să zăbovească, nici să-și pregătească merinde. ⁴⁰Vremea cât fiii lui Israel au locuit în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. ⁴¹După patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate oștirile Tatălui nostru au ieșit din țara Egiptului. ⁴²Aceasta a fost o noapte de veghe pentru Tatăl nostru, ca să-i scoată din țara Egiptului; în noaptea aceasta toți fiii lui Israel să vegheze în cinstea Tatălui nostru, din neam în neam.

Cine poate mânca Paștele

⁴³Tatăl nostru le-a zis lui Moise și lui Aaron: „Aceasta este rânduiala Paștelui: niciun străin să nu mănânce din el. ⁴⁴Dar orice rob cumpărat cu bani să mănânce din el după ce îl vei tăia împrejur. ⁴⁵Veneticul și simbriașul să nu mănânce din el. ⁴⁶Să fie mâncat într-o singură casă; să nu scoateți nimic din carne afară din casă și să nu-i zdrobiți niciun os. ^b b v46 Niciun os al mielului nu trebuia să fie zdrobit — chiar lucrul spus despre Isus pe cruce, adevăratul Miel de Paște. ⁴⁷Toată adunarea lui Israel să-l țină. ⁴⁸Dacă un străin care locuiește la tine va vrea să țină Paștele Tatălui nostru, să fie tăiați împrejur toți cei de parte bărbătească din casa lui; apoi să se apropie ca să-l țină și va fi ca un băștinaș. Dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din el. ⁴⁹Aceeași lege să fie pentru băștinaș și pentru străinul care locuiește printre voi.”

⁵⁰Toți fiii lui Israel au făcut cum poruncise Tatăl nostru lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. ⁵¹Chiar în ziua aceea, Tatăl nostru i-a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului, după oștirile lor.