Exodul 13

13 ¹Tatăl nostru i-a vorbit lui Moise:

²„Pune-Mi deoparte orice întâi-născut. Cel dintâi care deschide orice pântece printre israeliți este al Meu, fie om, fie animal.” ^a a v2 Tatăl nostru revendică orice întâi-născut ca fiind al său — o revendicare care își atinge plinătatea în Isus, întâiul-născut pe care Tatăl l-a dat pentru noi.

³Moise a zis poporului: „Aduceți-vă aminte de ziua aceasta în care ați ieșit din Egipt, din casa robiei, căci cu mână puternică v-a scos Tatăl nostru din locul acesta. Să nu mâncați pâine făcută cu drojdie. ⁴Astăzi, în luna Abib, ieșiți. ⁵Când Tatăl nostru te va duce în țara canaaniților, hitiților, amoriților, heviților și iebusiților — țara pe care a promis strămoșilor tăi că ți-o va da, în care curge lapte și miere — să ții rânduiala aceasta în luna aceasta. ⁶Șapte zile să mănânci pâine fără drojdie, iar în ziua a șaptea să fie o sărbătoare pentru Tatăl nostru. ⁷Pâine fără drojdie să mănânci în cele șapte zile. Să nu se găsească la tine pâine cu drojdie, nici drojdie în tot ținutul tău. ⁸În ziua aceea să-i spui fiului tău: «Aceasta se face din pricina a ceea ce a făcut Tatăl nostru pentru mine când am ieșit din Egipt.» ⁹Să-ți fie ca un semn pe mână și ca o aducere-aminte pe frunte, pentru ca învățătura Tatălui nostru să-ți fie pe buze; căci cu mână puternică te-a scos Tatăl nostru din Egipt. ¹⁰Așa să ții porunca aceasta la vremea hotărâtă, an de an.

¹¹Când Tatăl nostru te va duce în țara canaaniților și ți-o va da, așa cum ți-a jurat ție și strămoșilor tăi, ¹²să pui deoparte pentru Tatăl nostru tot ce deschide întâi pântecele; orice întâi-născut de parte bărbătească din vitele tale este al Tatălui nostru. ¹³Să răscumperi cu un miel orice măgar întâi-născut, iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul. Să răscumperi pe orice întâi-născut dintre fiii tăi. ¹⁴Când fiul tău te va întreba mai târziu: «Ce înseamnă aceasta?», să-i spui: «Cu mână puternică ne-a scos Tatăl nostru din Egipt, din casa robiei. ¹⁵Când Faraon s-a încăpățânat și n-a vrut să ne lase să plecăm, Tatăl nostru a ucis orice întâi-născut în țara Egiptului, de la întâii-născuți ai oamenilor până la întâii-născuți ai animalelor. De aceea jertfesc Tatălui nostru orice mascul care deschide întâi pântecele, dar răscumpăr pe orice fiu întâi-născut.» ¹⁶Să-ți fie ca un semn pe mână și ca o legătură pe frunte, căci cu mână puternică ne-a scos Tatăl nostru din Egipt.”

Un drum mai sigur

¹⁷Când Faraon a lăsat poporul să plece, Tatăl nostru nu i-a condus pe drumul prin țara filistenilor, deși era aproape; căci Tatăl nostru a zis: „Dacă vor da de război, s-ar putea să se răzgândească și să se întoarcă în Egipt.”

¹⁸De aceea Tatăl nostru a condus poporul pe ocol, pe drumul pustiei, spre Marea Roșie. Israeliții au ieșit din Egipt înarmați pentru luptă. ^b b v18 În ebraică: Yam Suf, „Marea Trestiilor”.

¹⁹Moise a luat oasele lui Iosif, căci Iosif îi pusese pe fiii lui Israel să jure: „Negreșit Tatăl nostru va veni la voi, iar voi să-mi duceți oasele de aici împreună cu voi.” ²⁰Au pornit din Sucot și au așezat tabăra la Etam, la marginea pustiei. ²¹Iar Tatăl nostru mergea înaintea lor ziua într-un stâlp de nor, ca să le arate drumul, și noaptea într-un stâlp de foc, ca să le dea lumină, ca să poată călători ziua și noaptea. ²²Stâlpul de nor ziua și stâlpul de foc noaptea nu s-au depărtat niciodată dinaintea poporului.