Exodul 14

14 ¹Apoi Tatăl nostru i-a zis lui Moise:

²„Spune-le israeliților să se întoarcă și să-și așeze tabăra înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol și mare, înaintea Baal-Țefonului; să vă așezați tabăra lângă mare, în fața lui. ³Căci Faraon va zice despre israeliți: «Au rătăcit prin țară; i-a închis pustiul.» ⁴Eu voi împietri inima lui Faraon, și el îi va urmări; Îmi voi câștiga slavă prin Faraon și prin toată oștirea lui, și Egiptul va ști că Eu sunt Tatăl.” Și ei au făcut așa. ^a a v4 Când Scriptura spune că Tatăl nostru a împietrit inima lui Faraon, ea numește judecata lui asupra unui împărat care își împietrise deja propria inimă împotriva lui; Pavel se luptă cu aceeași taină în Romani 9.

⁵Când i s-a spus împăratului Egiptului că poporul fugise, Faraon și dregătorii lui s-au întors împotriva lor: „Ce am făcut, de l-am lăsat pe Israel să plece din slujba noastră?” ⁶Așa că și-a pregătit carul și și-a luat poporul cu el. ⁷A luat 600 de care alese, toate celelalte care ale Egiptului, cu căpetenii peste toate. ⁸Tatăl nostru a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și acesta i-a urmărit pe israeliți, care ieșeau cu îndrăzneală. ⁹Egiptenii i-au urmărit și i-au ajuns pe când își aveau tabăra lângă mare — toți caii lui Faraon, carele, călăreții și oștirea lui — lângă Pi-Hahirot, în fața Baal-Țefonului.

¹⁰Pe când se apropia Faraon, israeliții și-au ridicat ochii și i-au văzut pe egipteni venind în urma lor. Îngroziți, au strigat către Tatăl nostru. ¹¹I-au zis lui Moise: „Oare nu erau morminte în Egipt, de ne-ai adus să murim în pustiu? Ce ne-ai făcut, scoțându-ne din Egipt? ¹²Nu-ți spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne în pace, ca să le slujim egiptenilor»? Mai bine să le slujim decât să murim în pustiu.”

¹³Moise i-a zis poporului: „Nu vă temeți. Stați tari și veți vedea izbăvirea pe care v-o aduce astăzi Tatăl nostru; căci pe egiptenii pe care îi vedeți astăzi nu-i veți mai vedea niciodată. ¹⁴Tatăl nostru Se va lupta pentru voi; voi n-aveți decât să stați liniștiți.”

¹⁵Apoi Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „De ce strigi către Mine? Spune-le israeliților să pornească înainte. ¹⁶Ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna peste mare și desparte-o; iar israeliții să treacă prin mijlocul mării ca pe uscat. ¹⁷Iată, Eu voi împietri inima egiptenilor, ca să intre după ei; Îmi voi câștiga slavă prin Faraon și prin toată oștirea lui, prin carele și prin călăreții lui. ¹⁸Și egiptenii vor ști că Eu sunt Tatăl, când Îmi voi câștiga slavă prin Faraon, prin carele și prin călăreții lui.”

¹⁹Îngerul Tatălui nostru, care mergea înaintea taberei lui Israel, s-a mutat în urma lor; iar stâlpul de nor s-a mutat dinaintea lor și a stat în urma lor. ²⁰A stat între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel — era nor și întuneric, dar totuși lumina noaptea — și toată noaptea nu s-au apropiat unii de alții.

²¹Moise și-a întins mâna peste mare. Și toată noaptea Tatăl nostru a împins marea înapoi cu un vânt puternic de la răsărit și a prefăcut-o în uscat. Apele s-au despărțit. ²²Israeliții au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, apele fiindu-le un zid la dreapta și la stânga. ²³Egiptenii i-au urmărit și au intrat după ei până în mijlocul mării — toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui. ²⁴Spre revărsatul zorilor, Tatăl nostru a privit din stâlpul de foc și de nor spre oștirea egiptenilor și a aruncat-o în învălmășeală. ²⁵A îngreunat roțile carelor lor, așa că le mânau cu greu. Și egiptenii au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel, căci Dumnezeu Se luptă pentru ei împotriva Egiptului!”

²⁶Apoi Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste mare, ca apele să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor.”

²⁷Moise și-a întins mâna peste mare, și spre ziuă marea s-a întors la adâncimea ei deplină. Egiptenii fugeau spre ea, și Tatăl nostru i-a aruncat pe egipteni în mijlocul mării. ²⁸Apele s-au întors și au acoperit carele și călăreții, toată oștirea lui Faraon care intrase după ei în mare. N-a scăpat niciunul. ²⁹Israeliții însă au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, apele fiindu-le un zid la dreapta și la stânga. ³⁰În ziua aceea, Tatăl nostru l-a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel i-a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării. ³¹Israel a văzut puterea cea mare pe care Tatăl nostru a arătat-o împotriva Egiptului; poporul s-a temut de el și s-a încrezut în el și în Moise, slujitorul lui.