Duhul meu este zdrobit
Duhul lui Iov este zdrobit, iar mormântul i se pare un pat pregătit. Întreabă cine îi va sta chezaș, căci niciun prieten nu are înțelepciune de oferit. Dacă trebuie să numească groapa tatăl lui și viermele mama lui, unde îi este nădejdea?
17 1„Duhul meu este zdrobit, zilele mele se sting, mormântul este gata pentru mine. 2Cu adevărat, batjocoritorii mă înconjoară, iar ochii mei nu se pot desprinde de la batjocura lor.
3„Pune chezășie pentru mine la tine însuți; cine altcineva își va pune cuvântul drept chezaș al meu? 4Căci le-ai închis mintea față de pricepere; de aceea nu-i vei lăsa să biruiască. 5Cine își denunță prietenii pentru câștig personal—ochii copiilor lui se vor stinge.
6„M-a făcut de pomină printre popoare, unul pe care îl scuipă în față. 7Ochiul meu s-a întunecat de durere, iar toate mădularele mele sunt ca o umbră. 8Cei drepți se îngrozesc de aceasta, iar cel nevinovat se ridică împotriva celui fără Dumnezeu. 9Totuși cel neprihănit se ține de calea lui, iar cel cu mâinile curate se întărește tot mai mult.
10„Dar întoarceți-vă, voi toți, veniți acum—nu găsesc niciun înțelept printre voi. 11Zilele mele au trecut, planurile mele s-au frânt, și cu ele dorințele inimii mele. 12Ei prefac noaptea în zi; «lumina», zic ei, «este aproape»—în fața întunericului. 13Dacă nădăjduiesc că mormântul îmi va fi casă, dacă îmi aștern patul în întuneric, 14dacă strig către groapă: «Tu ești tatăl meu», și către vierme: «Mama mea» și «Sora mea», 15unde este atunci nădejdea mea? Cine mai poate vedea vreo nădejde pentru mine? 16Va coborî ea la porțile mormântului? Vom coborî împreună în țărână?”
