Psalmii 69

69 ¹Scapă-mă, Tată, căci apele mi-au ajuns până la gât.

²Mă afund în noroi adânc, unde nu e loc de sprijin; sunt în ape adânci, și mă acoperă puhoiul. ³Am obosit tot strigând după ajutor; mi s-a uscat gâtlejul. Mi se topesc ochii așteptându-L pe Tatăl meu. ⁴Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului meu; mulți dușmani vor să mă nimicească cu minciunile lor. Ce n-am furat, trebuie acum să dau înapoi.

⁵Tată, tu cunoști nebunia mea; greșelile mele nu-ți sunt ascunse. ⁶Să nu fie dați de rușine cei ce nădăjduiesc în tine, din pricina mea, Tată al oștirilor cerești; să nu fie făcuți de ocară cei ce te caută, din cauza mea, Tată al lui Israel. ⁷Căci pentru tine port ocara; rușinea mi-a acoperit fața. ⁸Am ajuns un străin pentru frații mei și un înstrăinat pentru fiii mamei mele.

⁹Căci râvna pentru casa ta mă mistuie, și ocările celor ce te ocărăsc au căzut asupra mea. ^a a v9 Când Isus a curățat templul, ucenicii Lui și-au adus aminte de aceste cuvinte ca fiind scrise despre El; Pavel a văzut al doilea rând împlinit în Hristos, care a purtat ocările lumii împotriva Tatălui. ¹⁰Când am plâns și m-am smerit prin post, lucrul acesta mi s-a prefăcut în ocară. ¹¹Când mi-am făcut din haine de doliu îmbrăcăminte, am ajuns de râsul lor. ¹²Cei ce stau la poartă vorbesc despre mine, și eu sunt cântecul bețivilor. ^b b v12 Poarta cetății era locul de adunare publică al Israelului din vechime — unde ședeau bătrânii, se judecau pricinile și se răspândeau veștile cetății, asemenea unei piețe de la tribunal.

¹³Cât despre mine, Tată, rugăciunea mea este către tine, la o vreme binevoitoare; în belșugul dragostei tale credincioase, răspunde-mi, în adevărul mântuirii tale. ¹⁴Scoate-mă din noroi; să nu mă afund. Izbăvește-mă de cei ce mă urăsc și din apele adânci. ¹⁵Să nu mă acopere puhoiul apelor, nici să nu mă înghită adâncul, nici groapa să nu-și închidă gura peste mine.

¹⁶Răspunde-mi, Tată, căci dragostea ta credincioasă este bună; în marea ta îndurare, întoarce-te spre mine. ¹⁷Nu-ți ascunde fața de robul tău, căci sunt în strâmtorare; răspunde-mi degrabă. ¹⁸Apropie-te de mine și răscumpără-mă; izbăvește-mă din pricina dușmanilor mei.

¹⁹Tu cunoști ocara mea, rușinea mea și necinstea mea; toți potrivnicii mei sunt înaintea ta. ²⁰Ocara mi-a frânt inima și sunt deznădăjduit. Am așteptat milă, dar n-a fost nimeni, și mângâietori, dar n-am găsit. ²¹Mi-au dat otravă în loc de mâncare, și, în setea mea, mi-au dat să beau oțet. ^c c v21 La cruce I-au dat lui Isus vin amestecat cu fiere și oțet pe un burete — suferința pe care a cântat-o David, trăită de Fiul secole mai târziu.

²²Să li se prefacă masa dinaintea lor într-o cursă, și ospățul lor, într-un laț. ^d d v22 Pavel a citat aceste cuvinte despre cei ce s-au poticnit de Mesia — însă ținta lui era îndurarea lor, nu pieirea lor, dorind ca toți să fie aduși acasă. ²³Să li se întunece ochii, ca să nu mai vadă, și fă să li se încovoaie spinările pentru totdeauna. ²⁴Varsă-ți urgia peste ei, și să-i ajungă văpaia mâniei tale. ²⁵Tabăra lor să ajungă o pustietate; nimeni să nu mai locuiască în corturile lor. ^e e v25 Petru a văzut acest verset împlinit în Iuda, al cărui loc între apostoli a rămas gol și a fost dat altuia. ²⁶Căci ei prigonesc pe cel pe care l-ai lovit tu și vorbesc despre durerea celor pe care i-ai rănit. ²⁷Adaugă-le vină peste vină; să nu ajungă la neprihănirea ta. ²⁸Să fie șterși din cartea vieții și să nu fie scriși împreună cu cei neprihăniți.

²⁹Dar eu sunt necăjit și îndurerat; mântuirea ta, Tată, să mă așeze la loc înalt și sigur.

³⁰Voi lăuda Numele Tatălui nostru printr-o cântare; Îl voi preamări prin mulțumiri. ³¹Lucrul acesta va fi mai plăcut Tatălui nostru decât un bou, decât un taur cu coarne și copite. ³²Cei smeriți vor vedea lucrul acesta și se vor bucura; voi, care-L căutați pe Tatăl nostru, să vi se învioreze inima. ³³Căci Tatăl nostru îi ascultă pe cei nevoiași și nu-i disprețuiește pe ai săi care sunt în temniță.

³⁴Să-L laude cerurile și pământul, mările și tot ce mișună în ele. ³⁵Căci Tatăl nostru va mântui Sionul și va rezidi cetățile lui Iuda; poporul său va locui acolo și o va stăpâni. ³⁶Urmașii robilor săi o vor moșteni, și cei ce iubesc Numele lui vor locui în ea.