Matei 21

21 ¹Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, lângă Muntele Măslinilor, Isus a trimis înainte doi ucenici,

²spunându-le: „Mergeți în satul dinaintea voastră. Veți găsi îndată o măgăriță legată și un mânz lângă ea. Dezlegați-i și aduceți-i la Mine. ³Dacă vă va spune cineva ceva, să spuneți: «Domnul are nevoie de ei», iar Domnul îi va trimite îndată.”

⁴Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească ce spusese profetul: ⁵„Spuneți fiicei Sionului: «Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe o măgăriță, pe un mânz, pe puiul unei vite de povară.»”

⁶Ucenicii s-au dus și au făcut cum le poruncise Isus. ⁷Au adus măgărița și mânzul, și-au pus hainele pe animale, iar Isus a șezut pe haine. ⁸Cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele pe drum; alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe drum. ⁹Mulțimile care mergeau înaintea Lui și cele care veneau în urma Lui strigau: „Osana Fiului lui David! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Tatălui nostru! Osana în cerurile preaînalte!” ^a a v9 „Osana” este o strigare ebraică ce înseamnă „Mântuiește-ne!” — folosită aici ca un strigăt de bucurie, de laudă și de bun venit.

¹⁰Și când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a tulburat, întrebând: „Cine este Acesta?”

¹¹Iar mulțimile spuneau: „Acesta este Isus, profetul din Nazaretul Galileii.”

Isus revendică casa Tatălui Său

¹²Apoi Isus a intrat în templu, i-a scos afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau acolo, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei.

¹³Le-a zis: „Este scris: «Casa Mea se va numi casă de rugăciune», dar voi o faceți o peșteră de tâlhari.”

¹⁴Și au venit la El în templu orbi și șchiopi, iar El i-a vindecat. ¹⁵Când preoții cei mai de seamă și cărturarii au văzut minunile pe care le făcea și pe copiii care strigau în templu: „Osana Fiului lui David!”, s-au mâniat

¹⁶și I-au zis: „Auzi ce spun aceștia?” Isus le-a zis: „Da. Oare n-ați citit niciodată: «Din gura pruncilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit laudă»?”

¹⁷I-a lăsat, a ieșit din cetate spre Betania și a rămas acolo peste noapte.

Credința care mută munții

¹⁸Dis-de-dimineață, pe când se întorcea în cetate, I s-a făcut foame.

¹⁹Văzând un smochin lângă drum, S-a dus la el, dar n-a găsit decât frunze. I-a zis: „În veci să nu mai faci rod!” Și îndată smochinul s-a uscat.

²⁰Văzând aceasta, ucenicii s-au mirat și au întrebat: „Cum de s-a uscat smochinul așa de repede?”

²¹Isus a răspuns: „Adevărat vă spun: dacă aveți credință și nu vă îndoiți, nu numai că veți face ce s-a întâmplat cu smochinul, ci veți spune chiar muntelui acestuia: «Ridică-te și aruncă-te în mare», și se va întâmpla. ²²Și orice veți cere în rugăciune, dacă veți crede, veți primi.”

Autoritatea Fiului pusă la îndoială

²³După ce a intrat în templu, pe când învăța, au venit la El preoții cei mai de seamă și bătrânii poporului și au întrebat: „Cu ce autoritate faci aceste lucruri și cine Ți-a dat autoritatea aceasta?”

²⁴Isus le-a răspuns: „Vă voi întreba și Eu un lucru. Spuneți-Mi răspunsul, și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. ²⁵Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni?” Ei discutau între ei: „Dacă spunem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu l-ați crezut?»

²⁶Dar dacă spunem: «De la oameni», ne temem de mulțime, căci toți îl socotesc pe Ioan profet.”

²⁷I-au răspuns lui Isus: „Nu știm.” El le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”

Doi fii: vorbe sau fapte

²⁸„Dar ce credeți? Un om avea doi fii. S-a dus la cel dintâi și i-a zis: «Fiule, du-te astăzi și lucrează în vie.» ²⁹Iar el a răspuns: «Nu vreau», dar mai târziu s-a răzgândit și s-a dus. ³⁰S-a dus la al doilea și i-a spus la fel. Acesta a răspuns: «Mă duc, domnule», dar nu s-a dus. ³¹Care din cei doi a făcut voia tatălui său?” Ei au zis: „Cel dintâi.” Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameșii și prostituatele intră înaintea voastră în Împărăția Tatălui nostru.”

³²„Căci Ioan a venit la voi pe calea neprihănirii, și voi nu l-ați crezut, dar vameșii și prostituatele l-au crezut. Și voi, chiar după ce ați văzut aceasta, nu v-ați răzgândit ca să-l credeți.”

Via și Fiul respins

³³„Ascultați o altă pildă: Era un stăpân de casă care a sădit o vie, a împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, a zidit un turn de pază, a arendat-o unor vieri și a plecat în călătorie. ³⁴Când s-a apropiat vremea roadelor, și-a trimis robii la vieri ca să-i strângă roada. ³⁵Dar vierii au pus mâna pe robii lui: pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. ³⁶A trimis iarăși alți robi, mai mulți decât cei dintâi, și vierii s-au purtat cu ei la fel. ³⁷La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: «Vor avea respect față de fiul meu.» ³⁸Dar vierii, când l-au văzut pe fiul, și-au zis unii altora: «Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm și să punem mâna pe moștenirea lui.» ³⁹Și l-au prins, l-au scos afară din vie și l-au omorât. ⁴⁰Așadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor vieri?”

⁴¹Ei au răspuns: „Îi va nimici în chip groaznic pe acei oameni răi și va arenda via altor vieri, care îi vor da roada la vremea ei.”

⁴²Isus le-a zis: „Oare n-ați citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns piatra din capul unghiului; aceasta a venit de la Tatăl nostru și este minunată în ochii noștri»?”

⁴³„De aceea vă spun că Împărăția Tatălui nostru va fi luată de la voi și dată unui neam care va aduce roadele ei. ⁴⁴Cine va cădea pe piatra aceasta va fi sfărâmat, iar cel peste care va cădea ea va fi zdrobit.”

⁴⁵Când preoții cei mai de seamă și fariseii au auzit pildele Lui, și-au dat seama că despre ei vorbea. ⁴⁶Voiau să-L prindă, dar se temeau de mulțimi, care Îl socoteau profet.