Matei 20

20 ¹„Căci Împărăția Tatălui nostru se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineață să tocmească lucrători pentru via sa. ²S-a învoit cu lucrătorii să le plătească plata pe o zi întreagă și i-a trimis în via sa. ³Pe la ora nouă dimineața a ieșit și a văzut pe alții stând fără lucru în piață. ⁴Le-a zis: «Duceți-vă și voi în vie și vă voi plăti cât se cuvine.» Și s-au dus. ⁵Ieșind din nou pe la amiază și pe la ora trei după-amiază, a făcut la fel. ⁶Pe la ora cinci după-amiază a ieșit și a găsit pe alții stând acolo. I-a întrebat: «De ce ați stat aici fără lucru toată ziua?»”

⁷„Ei au zis: «Pentru că nu ne-a tocmit nimeni.» El a zis: «Duceți-vă și voi în vie.»

⁸„Când s-a făcut seară, stăpânul viei i-a zis administratorului său: «Cheamă lucrătorii și plătește-le plata, de la cei din urmă până la cei dintâi.» ⁹Și când au venit cei tocmiți pe la ora cinci, fiecare dintre ei a primit plata pe o zi întreagă. ¹⁰Când au venit cei dintâi, credeau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot plata pe o zi întreagă. ¹¹Și, primind-o, cârteau împotriva gospodarului, ¹²zicând: «Aceștia din urmă au muncit doar un ceas, iar tu i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei și arșița.»

¹³„El a răspuns unuia dintre ei: «Prietene, nu-ți fac nicio nedreptate. Nu te-ai învoit cu mine pentru plata pe o zi întreagă?» ¹⁴Ia-ți ce este al tău și du-te. Vreau să-i dau acestui lucrător de pe urmă tot atât cât ție. ¹⁵Nu am voie să fac ce vreau cu ce este al meu? Sau ești invidios pentru că eu sunt darnic? ¹⁶Astfel, cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi cei din urmă.”

Isus prevestește crucea

¹⁷Pe când se suia Isus la Ierusalim, i-a luat deoparte pe cei doisprezece și le-a zis pe drum:

¹⁸„Iată, ne suim la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat pe mâna preoților celor mai de seamă și a cărturarilor, care Îl vor osândi la moarte, ¹⁹și-L vor da pe mâna neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L biciuiască și să-L răstignească — iar a treia zi va fi înviat.”

Adevărata măreție înseamnă să slujești

²⁰Atunci a venit la El mama fiilor lui Zebedei împreună cu fiii ei, îngenunchind ca să-I ceară ceva.

²¹El a întrebat-o: „Ce vrei?” Ea a zis: „Spune ca acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta și altul la stânga Ta în Împărăția Ta.”

²²Dar Isus a răspuns: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care sunt gata să-l beau Eu?” „Putem”, au zis ei.

²³El a zis: „Veți bea paharul Meu, dar cinstea de a ședea la dreapta și la stânga Mea nu este a Mea s-o dau, ci este a celor pentru care a pregătit-o Tatăl Meu.”

²⁴Când au auzit aceasta, cei zece s-au mâniat pe cei doi frați.

²⁵Isus i-a chemat la Sine și le-a zis: „Știți că stăpânitorii neamurilor domnesc peste ele, iar mai-marii lor își exercită autoritatea asupra lor. ²⁶Nu așa să fie între voi. Dimpotrivă, oricine vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru, ²⁷și oricine vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul vostru, ²⁸tot așa cum Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci să slujească El și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.”

Doi orbi își primesc vederea

²⁹Pe când ieșeau din Ierihon, o mare mulțime a mers după El. ³⁰Doi orbi, care ședeau lângă drum, au auzit că trece Isus și au strigat: „Doamne, ai milă de noi, Fiul lui David!” ^a a v30 „Fiul lui David” era un titlu iudaic binecunoscut pentru împăratul făgăduit care avea să vină din neamul împărătesc al lui David. ³¹Mulțimea îi certa să tacă, dar ei strigau și mai tare: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”

³²Isus S-a oprit, i-a chemat și le-a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?”

³³Ei I-au zis: „Doamne, să ni se deschidă ochii.”

³⁴Și lui Isus I s-a făcut milă, le-a atins ochii, și îndată și-au căpătat vederea și au mers după El.