Matei 19

19 ¹După ce a terminat Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileea și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan. ²Mulțimi mari L-au urmat, iar El i-a vindecat acolo.

³Au venit la El niște farisei ca să-L ispitească și L-au întrebat: „Îi este îngăduit unui bărbat să divorțeze de soția lui din orice pricină?”

⁴El a răspuns: „Nu ați citit că Tatăl nostru, care i-a făcut de la început, i-a făcut bărbat și femeie ⁵și a zis: «De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa, și cei doi vor fi un singur trup»? ⁶Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. De aceea, ceea ce a unit Tatăl nostru, omul să nu despartă.”

⁷Ei I-au zis: „Atunci de ce a poruncit Moise ca omul să-i dea soției o carte de despărțire și s-o lase?”

⁸El le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a îngăduit Moise să vă lăsați soțiile, dar de la început nu a fost așa. ⁹Eu vă spun: oricine își lasă soția – în afară de caz de desfrânare – și se căsătorește cu alta săvârșește adulter.”

¹⁰Ucenicii I-au zis: „Dacă așa stau lucrurile între soț și soție, mai bine să nu te căsătorești.”

¹¹El le-a zis: „Nu toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. ¹²Căci sunt fameni care s-au născut așa din pântecele mamei lor; sunt fameni care au fost făcuți astfel de oameni; și sunt fameni care s-au făcut ei înșiși astfel pentru Împărăția Tatălui nostru. Cine poate primi acest lucru, să-l primească.”

Isus primește copilașii

¹³Atunci au fost aduși la El niște copilași, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage, dar ucenicii i-au mustrat pe cei ce-i aduceau.

¹⁴Dar Isus a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția Tatălui nostru este a celor ca ei.”

¹⁵Și, după ce Și-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

Singurul lucru care îi lipsea

¹⁶Chiar atunci s-a apropiat de El un om și L-a întrebat: „Învățătorule, ce lucru bun să fac ca să am viața veșnică?”

¹⁷El i-a zis: „De ce Mă întrebi despre ce este bun? Unul singur este bun. Dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile.”

¹⁸„Care?”, a întrebat el. Isus a zis: „Să nu ucizi, să nu săvârșești adulter, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, ¹⁹cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

²⁰Tânărul I-a zis: „Toate acestea le-am păzit. Ce îmi mai lipsește?”

²¹Isus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te, vinde-ți averile și dă-le săracilor – și vei avea o comoară în cer – apoi vino și urmează-Mă.”

²²Când a auzit tânărul cuvântul acesta, a plecat întristat, pentru că avea multe avuții.

²³Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția Tatălui nostru. ²⁴Vă spun iarăși: mai ușor trece o cămilă prin urechea acului decât intră un bogat în Împărăția Tatălui nostru.”

²⁵Când au auzit ucenicii, s-au mirat foarte tare și au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?”

²⁶Isus S-a uitat la ei și a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Tatăl nostru toate sunt cu putință.”

²⁷Atunci Petru I-a zis: „Iată, noi am lăsat tot și Te-am urmat. Ce vom avea deci?”

²⁸Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, la înnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va ședea pe scaunul slavei Sale, voi, care M-ați urmat, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie și veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

²⁹„Și oricine a lăsat case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau copii sau ogoare pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viața veșnică. ³⁰Dar mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă, și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi.”