Matei 22

22 ¹Isus le-a vorbit din nou în pilde, zicând:

²„Împărăția Tatălui nostru se aseamănă cu un împărat care a pregătit un ospăț de nuntă pentru fiul său. ³I-a trimis pe slujitorii săi să-i cheme pe cei poftiți la ospățul de nuntă, dar ei n-au vrut să vină. ⁴A trimis din nou alți slujitori, zicând: «Spuneți-le celor poftiți: Iată, mi-am pregătit ospățul; boii și vitele mele îngrășate sunt tăiate și totul este gata. Veniți la ospățul de nuntă.» ⁵Dar ei n-au luat seama și au plecat, unul la ogorul său, altul la negustoria sa, ⁶iar ceilalți au pus mâna pe slujitorii lui, i-au batjocorit și i-au omorât. ⁷Împăratul s-a mâniat, și-a trimis oștile, i-a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. ⁸Apoi le-a zis slujitorilor săi: «Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici. ⁹Mergeți dar la drumurile mari și chemați la ospățul de nuntă pe toți pe care îi veți găsi.» ¹⁰Slujitorii aceia au ieșit la drumuri și i-au adunat pe toți pe care i-au găsit, răi și buni, și sala de nuntă s-a umplut de oaspeți.

¹¹„Dar când a intrat împăratul să-i vadă pe oaspeți, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. ¹²El l-a întrebat: «Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?» Iar el a amuțit. ¹³Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: «Legați-i mâinile și picioarele și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.» ¹⁴Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.”

Dați-I Tatălui nostru ce este al Său

¹⁵Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu propriile Lui cuvinte.

¹⁶I-au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodienii, zicând: „Învățătorule, știm că ești adevărat și înveți în adevăr calea lui Dumnezeu; nu-Ți pasă de nimeni, pentru că nu Te uiți la fața oamenilor. ¹⁷Spune-ne, dar, ce crezi: Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?”

¹⁸Dar Isus, cunoscându-le răutatea, a zis: „De ce Mă ispitiți, fățarnicilor? ¹⁹Arătați-Mi moneda cu care se plătește birul.” Și I-au adus un dinar.

²⁰Și El le-a zis: „Al cui este chipul acesta și inscripția aceasta?”

²¹Ei I-au zis: „Ale Cezarului.” Atunci El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și Tatălui nostru ce este al Tatălui nostru.”

²²Când au auzit, s-au mirat; și L-au lăsat și au plecat.

Tatăl nostru este Dumnezeul celor vii

²³În aceeași zi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat, ²⁴zicând: „Învățătorule, Moise a zis: dacă un om moare fără copii, fratele lui să ia de soție pe văduvă și să ridice urmași fratelui său. ²⁵Erau între noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit; și, neavând copii, i-a lăsat soția fratelui său. ²⁶Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. ²⁷La urmă de toți a murit și femeia. ²⁸La înviere, dar, a cărui dintre cei șapte va fi ea soție? Căci toți au avut-o.”

²⁹Isus le-a răspuns: „Vă rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea Tatălui nostru. ³⁰Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii din cer. ³¹Iar despre învierea morților, oare n-ați citit ce v-a spus Tatăl nostru:

³²«Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii.”

³³Și mulțimile, când au auzit, au rămas uimite de învățătura Lui.

Iubește-L pe Tatăl tău cu tot ce ai

³⁴Dar fariseii, când au auzit că astupase gura saducheilor, s-au strâns laolaltă. ³⁵Și unul dintre ei, un învățător al Legii, L-a întrebat, ca să-L ispitească: ³⁶„Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”

³⁷El i-a zis: „Să-L iubești pe Tatăl tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. ³⁸Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. ³⁹Iar a doua, asemenea ei, este: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. ⁴⁰De aceste două porunci atârnă toată Legea și Prorocii.”

Al cui fiu este Hristosul?

⁴¹Pe când erau strânși laolaltă fariseii, Isus i-a întrebat: ⁴²„Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” Ei I-au zis: „Al lui David.”

⁴³El le-a zis: „Cum atunci David, prin Duhul Sfânt, Îl numește Domn, zicând:

⁴⁴«Tatăl nostru I-a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale”»?

⁴⁵Deci, dacă David Îl numește Domn pe Hristos, cum este Hristos fiul lui David?”

⁴⁶Nimeni n-a putut să-I răspundă un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni n-a mai îndrăznit să-L întrebe ceva.