Marcu 1

1 ¹Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul Tatălui nostru. ^a a v1 Unele manuscrise timpurii nu conțin „Fiul Tatălui nostru”. ²După cum este scris în Isaia, prorocul: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îți va pregăti calea. ³Un glas strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.»”

⁴Ioan s-a arătat, botezând în pustie și propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. ⁵Tot ținutul Iudeii și toți cei din Ierusalim ieșeau la el, iar el îi boteza în râul Iordan, în timp ce își mărturiseau păcatele. ⁶Ioan era îmbrăcat cu păr de cămilă, cu o cingătoare de piele în jurul mijlocului, și mânca lăcuste și miere sălbatică. ⁷El vestea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine; nu sunt vrednic să mă plec și să-I dezleg cureaua sandalelor. ⁸Eu v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

Tatăl vorbește despre Fiul Său

⁹În zilele acelea, Isus a venit din Nazaretul Galileii și a fost botezat de Ioan în Iordan. ¹⁰Îndată, pe când ieșea din apă, a văzut cerurile despicându-se și Duhul Sfânt coborând peste El ca un porumbel.

¹¹Și un glas a venit din ceruri: „Tu ești Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc plăcerea.”

¹²Și îndată Duhul Sfânt L-a mânat în pustie. ¹³A fost în pustie patruzeci de zile, ispitit de Satana, împreună cu fiarele sălbatice, și îngerii Îi slujeau.

¹⁴După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia Tatălui nostru,

¹⁵și zicând: „S-a împlinit vremea și Împărăția Tatălui nostru este aproape; pocăiți-vă și credeți în vestea cea bună.”

Isus îi cheamă pe primii Săi ucenici

¹⁶Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari.

¹⁷Și Isus le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni.”

¹⁸Și îndată și-au lăsat năvoadele și L-au urmat.

¹⁹Mergând puțin mai departe, i-a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, în barca lor, cârpindu-și năvoadele. ²⁰Îndată i-a chemat; și, lăsându-l pe tatăl lor Zebedei în barcă împreună cu lucrătorii tocmiți, L-au urmat.

Autoritate asupra întunericului

²¹Au intrat în Capernaum. Și îndată, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă și a început să învețe. ²²Și erau uimiți de învățătura Lui, căci îi învăța ca unul care are autoritate, nu ca și cărturarii. ²³Și îndată, în sinagoga lor, era un om cu un duh necurat, care a strigat. ²⁴De ce Te amesteci cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne nimicești? Știu cine ești — Sfântul lui Dumnezeu!

²⁵Dar Isus l-a mustrat, zicând: „Taci și ieși din el!”

²⁶Și duhul necurat, scuturându-l și strigând cu glas tare, a ieșit din el. ²⁷Toți au rămas uimiți, încât se întrebau unii pe alții: „Ce este aceasta? O învățătură nouă, cu autoritate! El poruncește chiar și duhurilor necurate, și ele I se supun!” ²⁸Și îndată vestea despre El s-a răspândit pretutindeni, în tot ținutul din jurul Galileii.

Vindecarea vine în casa lui Simon

²⁹Îndată a ieșit din sinagogă și a intrat în casa lui Simon și a lui Andrei, împreună cu Iacov și cu Ioan. ³⁰Soacra lui Simon zăcea bolnavă de febră, și îndată I-au vorbit despre ea. ³¹El a venit, a luat-o de mână și a ridicat-o. Febra a lăsat-o, și ea le slujea.

³²În seara aceea, după ce a apus soarele, au adus la El pe toți bolnavii și pe cei stăpâniți de demoni. ³³Și toată cetatea era adunată la ușă. ³⁴El a vindecat pe mulți bolnavi, suferinzi de felurite boli, și a scos mulți demoni; dar nu-i lăsa pe demoni să vorbească, pentru că Îl cunoșteau.

Isus Se retrage ca să Se roage

³⁵Cu mult înainte de revărsatul zorilor, pe când era încă întuneric, S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu, și acolo Se ruga. ³⁶Dar Simon și cei ce erau cu el L-au căutat, ³⁷și, când L-au găsit, I-au zis: „Toți Te caută.”

³⁸El le-a zis: „Să mergem în altă parte, în cetățile vecine, ca să propovăduiesc și acolo, căci pentru aceasta am venit.”

³⁹Și a mers prin toată Galileea, propovăduind în sinagogile lor și scoțând demoni.

Leprosul curățit

⁴⁰Un lepros a venit la El și, îngenunchind, Îl ruga: „Dacă vrei, poți să mă curățești.”

⁴¹Cuprins de adâncă milă, a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Vreau; fii curat!”

⁴²Și îndată lepra l-a lăsat și a fost curățit. ⁴³Și, poruncindu-i cu asprime, l-a trimis îndată de acolo,

⁴⁴și i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui nimic — ci du-te, arată-te preotului și adu pentru curățirea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru popor.”

⁴⁵Dar el, după ce a ieșit, a început să vestească în gura mare și să răspândească vestea, așa că Isus nu mai putea să intre pe față în vreo cetate, ci stătea afară, în locuri pustii. Totuși oamenii veneau la El de pretutindeni.