Luca 15

15 ¹Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de El ca să-L asculte. ^a a v1 Vameșii erau disprețuiți pe scară largă ca niște trădători — evrei care strângeau bani pentru Roma, deseori luând mai mult decât se cuvenea și păstrând diferența pentru ei. ²Dar fariseii și cărturarii cârteau, zicând: „Omul acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă cu ei.”

³Atunci le-a spus pilda aceasta:

⁴„Cine dintre voi, având o sută de oi, dacă pierde una din ele, nu lasă cele nouăzeci și nouă în câmp deschis și nu se duce după cea pierdută până când o găsește? ⁵„Și, după ce o găsește, o pune pe umeri, bucurându-se.” ⁶Când ajunge acasă, își cheamă la un loc prietenii și vecinii și le zice: „Bucurați-vă împreună cu mine — mi-am găsit oaia pierdută.” ⁷„Vă spun că tot așa va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.”

Tatăl caută moneda pierdută

⁸„Sau care femeie, având zece monede de argint, fiecare cât plata pe o zi, dacă pierde una, nu aprinde o candelă, nu mătură casa și nu caută cu grijă până când o găsește?” ⁹Când o găsește, își cheamă la un loc prietenele și vecinele: „Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit moneda pe care o pierdusem.” ¹⁰„Tot așa, vă spun, este bucurie înaintea îngerilor Tatălui nostru pentru un singur păcătos care se pocăiește.”

Tatăl aleargă să-și întâmpine fiul întors acasă

¹¹Apoi a zis: „Un om avea doi fii.”

¹²„Fiul cel mai tânăr i-a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.» Așa că le-a împărțit averea. ¹³Nu după multă vreme, fiul cel mai tânăr a strâns tot ce avea, a plecat într-o țară îndepărtată și acolo și-a risipit averea ducând o viață destrăbălată. ¹⁴După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. ¹⁵Atunci s-a dus și s-a băgat slugă la unul dintre locuitorii țării aceleia, care l-a trimis la câmp să-i pască porcii. ¹⁶Și dorea să-și umple pântecele cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea.”

¹⁷Venindu-și în fire, a zis: „Câți argați ai tatălui meu au pâine din belșug, iar eu aici mor de foame?” ¹⁸„«Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu și îi voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta.”» ¹⁹«Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău; fă-mă ca pe unul dintre argații tăi.»”

²⁰„S-a sculat și s-a dus la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a rupt inima de milă — a alergat la el, l-a cuprins în brațe și l-a sărutat.” ^b b v20 În cultura vremii lui Isus, un bărbat cu vază nu alerga niciodată în public — goana tatălui a fost un gest șocant și plin de intenție, de dragoste și de smerire de sine.

²¹Iar fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău.”

²²Dar tatăl le-a zis slujitorilor săi: „Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l, puneți-i un inel pe mână și sandale în picioare.”

²³„«Aduceți și vițelul cel îngrășat și tăiați-l; să mâncăm și să ne veselim.» ²⁴«Căci acest fiu al meu era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit.» Și au început să se veselească.”

²⁵„Fiul cel mai mare era la câmp. Când s-a întors și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. ²⁶L-a chemat pe unul dintre slujitori și l-a întrebat ce se întâmpla. ²⁷Acesta i-a zis: «Fratele tău s-a întors, și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit înapoi sănătos și teafăr.» ²⁸Dar el s-a mâniat și n-a vrut să intre. Atunci tatăl său a ieșit și îl ruga stăruitor, ²⁹dar el i-a răspuns tatălui său: «Iată, de atâția ani îți slujesc și niciodată nu ți-am călcat porunca — și totuși niciodată nu mi-ai dat măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei.» ³⁰«Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el vițelul cel îngrășat!»”

³¹El i-a zis: „Fiule, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău.”

³²„«Se cuvenea să ne bucurăm și să ne veselim, căci acest frate al tău era mort și este viu, era pierdut și a fost găsit.»”