Luca 14

14 ¹Într-o zi de Sabat, pe când intra să mănânce în casa unuia dintre fruntașii fariseilor, ei Îl pândeau îndeaproape. ²Și iată că înaintea Lui era un om al cărui trup era umflat de apă.

³Isus le-a zis învățătorilor Legii și fariseilor: „Este îngăduit să vindeci în ziua de Sabat sau nu?”

⁴Dar ei tăceau. Atunci l-a luat pe om, l-a vindecat și i-a dat drumul.

⁵Apoi le-a zis: „Dacă vreunul dintre voi are un fiu sau un bou care cade într-o fântână în ziua de Sabat, nu-l veți scoate oare îndată afară?”

⁶Și n-au putut să-I răspundă nimic la acestea.

⁷Când a observat cum își alegeau cei poftiți locurile de cinste, le-a spus o pildă:

⁸„Când ești poftit de cineva la o nuntă, nu te așeza în locul de cinste, ca nu cumva să fi fost poftit altcineva mai de seamă decât tine. ⁹Atunci cel care v-a poftit și pe tine, și pe el va veni și-ți va zice: «Dă-i locul tău acestuia», și atunci, cu rușine, va trebui să iei locul cel mai de pe urmă. ¹⁰Dar, când ești poftit, du-te și așază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ți spună: «Prietene, mută-te mai sus». Atunci vei fi cinstit înaintea tuturor celor ce stau la masă cu tine. ¹¹Căci oricine se înalță va fi smerit, și cine se smerește va fi înălțat.”

¹²Apoi i-a zis celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, nu-ți pofti prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei pe tine la rândul lor și să fii astfel răsplătit. ¹³Ci, când dai un ospăț, poftește-i pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi, ¹⁴și vei fi fericit, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească; căci îți va fi răsplătit la învierea celor neprihăniți.”

Ospățul Tatălui

¹⁵Când a auzit acestea unul dintre cei ce stăteau la masă cu El, I-a zis: „Ferice de acela care va sta la masă în Împărăția Tatălui nostru!”

¹⁶Isus i-a răspuns: „Un om dădea o cină mare și a poftit pe mulți.

¹⁷„La ceasul cinei, și-a trimis robul să le spună celor poftiți: «Veniți, căci iată, toate sunt gata acum.» ¹⁸Dar toți, unul după altul, au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: «Am cumpărat o țarină și trebuie să mă duc s-o văd. Te rog să mă ierți.»

¹⁹Un altul a zis: «Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc. Te rog să mă ierți.»

²⁰Și un altul a zis: «M-am însurat de curând și de aceea nu pot veni.»”

²¹Când s-a întors robul, i-a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat și i-a zis robului său: «Ieși degrabă pe ulițele și străzile cetății și adu-i aici pe săraci, pe schilozi, pe orbi și pe șchiopi.»

²²„«Stăpâne», a zis robul, «s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc.»

²³Atunci stăpânul i-a zis robului: «Ieși la drumuri și la garduri și silește-i să intre, ca să mi se umple casa. ²⁴Căci vă spun că niciunul din cei ce fuseseră poftiți nu va gusta din cina mea.»”

Prețul urmării lui Isus

²⁵Mergeau împreună cu El noroade mari; și, întorcându-Se spre ele, le-a zis:

²⁶„Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe soția sa, pe copiii săi, pe frații și surorile sale — ba chiar și viața sa — nu poate fi ucenicul Meu. ^a a v26 Cuvântul „a urî” este aici un fel de a vorbi evreiesc care înseamnă a iubi mult mai puțin prin comparație — Isus nu poruncește dușmănie față de familie, ci o iubire față de El care întrece orice altă legătură. ²⁷Oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. ²⁸Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine? ²⁹Altfel, după ce-i va pune temelia și nu va putea s-o termine, toți cei ce vor vedea vor începe să-l batjocorească ³⁰și vor zice: «Omul acesta a început să zidească și n-a putut să termine.» ³¹Sau care împărat, când merge să se războiască cu alt împărat, nu stă mai întâi să chibzuiască dacă poate să-l întâmpine cu zece mii de oameni pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? ³²Altfel, pe când celălalt este încă departe, trimite o solie ca să ceară pace. ³³Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu.

³⁴„Sarea este bună, dar dacă sarea își pierde puterea de a săra, cu ce va fi făcută iarăși sărată? ³⁵Nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”