Leviticul 27

27 ¹Tatăl nostru i-a vorbit lui Moise, zicând:

²„Vorbește-i lui Israel: Când cineva face o juruință deosebită pentru mine, închinând o persoană după valoarea ei echivalentă, ³dacă evaluarea este pentru cineva de parte bărbătească, de la douăzeci până la șaizeci de ani, prețul este de 1,2 livre de argint, după măsura sanctuarului. ⁴Dacă este de parte femeiască, evaluarea să fie de aproximativ douăsprezece uncii. ⁵Pentru vârsta de la cinci până la douăzeci de ani, evaluarea este de aproximativ opt uncii pentru cineva de parte bărbătească și de aproximativ patru uncii pentru cineva de parte femeiască. ⁶Dacă este de la o lună până la cinci ani, evaluarea este de aproximativ două uncii de argint pentru cineva de parte bărbătească și de aproximativ 1,2 uncii pentru cineva de parte femeiască. ⁷Dacă este de șaizeci de ani sau mai mult, evaluarea este de aproximativ șase uncii pentru cineva de parte bărbătească și de patru uncii pentru cineva de parte femeiască. ⁸Dar dacă este prea sărac ca să plătească evaluarea, să fie adus înaintea preotului, iar preotul să îi stabilească prețul; preotul să îl evalueze după cât poate da cel ce a făcut juruința.

⁹„Dacă juruința este un animal care poate fi adus ca jertfă pentru mine, orice astfel de animal dat mie este sfânt. ¹⁰Să nu îl schimbe și nici să nu îl înlocuiască, unul bun cu unul rău sau unul rău cu unul bun; dacă totuși înlocuiește un animal cu altul, atât el, cât și înlocuitorul lui vor fi sfinte. ¹¹Dacă este vreun animal necurat, care nu poate fi adus ca jertfă pentru mine, să fie adus înaintea preotului, ¹²iar preotul îi va stabili prețul, după cum este bun sau rău; cum îl va prețui preotul, așa va fi. ¹³Dar dacă vrea să îl răscumpere, să adauge o cincime la evaluarea lui.

¹⁴„Când cineva își închină casa ca sfântă pentru mine, preotul să îi stabilească prețul, după cum este bună sau rea; cum o va prețui preotul, așa va rămâne. ¹⁵Dacă cel ce și-a închinat casa vrea să o răscumpere, să adauge o cincime din prețul ei în argint, și casa va fi a lui.

¹⁶„Dacă cineva îmi închină o parte dintr-un ogor pe care îl are în stăpânire, prețul lui va fi după sămânța necesară — aproximativ 1,2 livre de argint pentru șase banițe de sămânță de orz. ¹⁷Dacă își închină ogorul chiar din Anul Jubileului, va rămâne la evaluarea deplină. ¹⁸Dar dacă își închină ogorul după Jubileu, preotul va socoti prețul după anii rămași până la Jubileul următor și va scădea evaluarea pe măsură. ¹⁹Dacă cel ce își închină ogorul vrea să îl răscumpere, să adauge o cincime din prețul lui în argint, și ogorul va rămâne al lui. ²⁰Dar dacă nu răscumpără ogorul sau dacă l-a vândut altuia, nu va mai putea fi răscumpărat. ²¹Când ogorul va fi eliberat în Anul Jubileului, va fi sfânt pentru mine, ca un ogor hărăzit cu totul; va fi al preotului, ca stăpânire a lui.

²²„Dacă cineva îmi închină un ogor cumpărat, care nu face parte din moștenirea lui strămoșească, ²³preotul să socotească evaluarea până în Anul Jubileului, iar el să o plătească în ziua aceea ca pe un lucru sfânt pentru mine. ²⁴În Anul Jubileului, ogorul se va întoarce la cel de la care fusese cumpărat, la cel căruia îi aparține pământul. ²⁵Orice evaluare să fie după măsura sanctuarului.

²⁶„Nimeni să nu închine întâiul născut al vreunui animal; el îmi aparține deja — fie bou, fie oaie, este al meu. ²⁷Dacă este un animal necurat, să îl răscumpere la prețul evaluat, plus o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vândut la prețul evaluat.

²⁸„Dar nimic din ce o persoană îmi hărăzește cu totul — un om, un animal sau un ogor pe care îl are în stăpânire — nu poate fi vândut sau răscumpărat. Tot ce este astfel hărăzit îmi este preasfânt. ^a a v28 Un lucru „hărăzit cu totul” a fost dat Tatălui nostru în chip nestrămutat — pus deoparte atât de deplin, încât nu mai putea fi niciodată răscumpărat sau vândut.

²⁹„Nicio persoană hărăzită cu totul nu poate fi răscumpărată; ea trebuie dată morții.

³⁰„Orice zeciuială din țară, fie din sămânța pământului, fie din rodul pomilor, este a mea; îmi este sfântă. ³¹Dacă cineva vrea să răscumpere o parte din zeciuiala lui, să adauge la ea o cincime. ³²Orice a zecea parte din cireadă și din turmă — fiecare animal care trece pe sub toiagul păstorului — îmi este sfântă. ³³Să nu cerceteze dacă este bun sau rău și nici să nu îl înlocuiască; dacă totuși o face, atât el, cât și înlocuitorul lui vor fi sfinte și nu vor putea fi răscumpărate.”

³⁴Acestea sunt poruncile pe care Tatăl nostru i le-a dat lui Moise pentru fiii lui Israel pe muntele Sinai.