Iov 39

39 ¹„Știi tu când fată caprele de munte? Veghezi tu asupra cerboaicelor când nasc? ²Poți tu să numeri lunile cât își poartă puii? Știi tu vremea când fată? ³Se pleacă și fată; durerile nașterii li se sfârșesc. ⁴Puii lor cresc și se întăresc pe câmp; pleacă și nu se mai întorc.

⁵„Cine a dat drumul măgarului sălbatic? Cine a dezlegat funiile măgarului iute, ⁶căruia i-am dat pustiul drept casă și întinderile sărate drept locuință? ⁷El disprețuiește zarva cetății și nu aude strigătul mânătorului. ⁸Cutreieră munții ca pășune a lui, căutând orice verdeață.

⁹„Vrea bivolul sălbatic să-ți slujească? Va înnopta el la ieslea ta? ¹⁰Poți tu să legi bivolul sălbatic de brazdă cu funii? Va ara el văile în urma ta? ¹¹Te vei bizui tu pe el pentru că puterea lui este mare? Îi vei încredința munca ta? ¹²Te poți încrede în el că-ți va aduce grâul înapoi și-l va strânge în aria ta?

¹³„Aripile struțului bat vesele, dar sunt ele penele și fulgii berzei? ¹⁴Ea își lasă ouăle pe pământ și le lasă să se încălzească în țărână, ¹⁵uitând că un picior le poate strivi sau că o fiară sălbatică le poate călca în picioare. ¹⁶Se poartă aspru cu puii ei, ca și cum n-ar fi ai ei; nu-i este teamă că truda ei a fost în zadar, ¹⁷fiindcă am făcut-o să uite înțelepciunea și nu i-am dat parte de pricepere. ¹⁸Totuși, când o rupe la fugă, râde de cal și de călărețul lui.

¹⁹„Tu dai calului puterea lui? Tu îi îmbraci grumazul cu coamă fluturândă? ²⁰Îl faci tu să sară ca lăcusta? Fornăitul lui semeț răspândește groază. ²¹El scurmă pământul în vale și se bucură de puterea lui; se aruncă în luptă. ²²Râde de frică și nu se înspăimântă; nu dă înapoi dinaintea sabiei. ²³Tolba zăngăne pe el, sulița scânteietoare și lancea. ²⁴Cu înflăcărare aprigă și năvalnică înghite pământul; nu poate sta pe loc când sună trâmbița. ²⁵La sunetul trâmbiței zice: «Aha!» Simte de departe mirosul luptei, tunetul căpeteniilor și strigătul de război.

²⁶„Oare prin priceperea ta își ia șoimul zborul și își întinde aripile spre miazăzi? ²⁷Oare la porunca ta se înalță vulturul și își zidește cuibul pe înălțimi? ²⁸El locuiește pe stâncă și acolo își face casa, pe colțul de stâncă, întăritura lui. ²⁹De acolo pândește după hrană; ochii lui o zăresc de departe. ³⁰Puii lui se satură de sânge, și unde sunt cei uciși, acolo este și el.”