Tatăl răspunde din mijlocul furtunii
Tatăl nostru răspunde în sfârșit, dintr-un vârtej, și cu întrebări, nu cu explicații. Unde erai tu când s-a întemeiat pământul, când marea a fost înfășurată în nori? Cine naște ploaia, hrănește leii, aude puii corbului? Suferința lui Iov nu este pomenită deloc.
38 1Atunci Tatăl nostru i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii: a a v1 După treizeci și cinci de capitole în care prietenii lui Iov s-au certat despre o divinitate îndepărtată pe care nu au cunoscut-o niciodată ca Tată, Tatăl nostru însuși vorbește din furtună — față în față cu copilul său care suferă.
2„Cine este acela care întunecă sfatul cu vorbe fără cunoștință? 3Încinge-ți mijlocul ca un bărbat; Eu te voi întreba, iar tu îmi vei răspunde. 4Unde erai tu când am așezat temeliile pământului? Spune-mi, dacă ai pricepere. 5Cine i-a hotărât măsurile—desigur că știi! Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? 6Pe ce sunt sprijinite temeliile lui, sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, 7când stelele dimineții cântau împreună și toate ființele cerești strigau de bucurie? 8Sau cine a închis marea cu porți când a țâșnit din pântece, 9când am făcut norii haina ei și întunericul gros scutecul ei, 10când i-am pus hotarul meu și i-am așezat zăvoarele și porțile, 11și am zis: «Până aici să vii, dar mai departe nu; aici să se oprească valurile tale mândre»? 12Ai poruncit tu vreodată dimineții, sau ai arătat zorilor locul lor, 13ca să apuce marginile pământului și să-i scuture din el pe cei răi? 14Pământul ia chip ca lutul sub pecete, și trăsăturile lui ies la iveală ca faldurile unei haine. 15Celor răi li se oprește lumina, și brațul lor ridicat este frânt. 16Ai călătorit tu până la izvoarele mării, sau ai umblat prin tainițele adâncului? 17S-au descoperit porțile morții înaintea ta, sau ai văzut porțile întunericului adânc? 18Ai cuprins cu mintea întinderea cea mare a pământului? Spune, dacă știi toate acestea. 19Unde este calea spre locuința luminii, și unde este sălașul întunericului, 20ca să-l poți duce la hotarul lui și să cunoști cărările spre casa lui? 21Desigur că știi, căci erai deja născut, și numărul zilelor tale este mare! 22Ai intrat tu în cămările zăpezii, sau ai văzut cămările grindinei, 23pe care le-am păstrat pentru vremuri de necaz, pentru ziua de luptă și de război? 24Care este calea spre locul unde se împarte lumina, sau de unde se împrăștie vântul de răsărit peste pământ? 25Cine a tăiat un făgaș pentru ploaia torențială și o cale pentru trăsnet, 26ca să aducă ploaie peste un pământ unde nu locuiește nimeni, peste o pustie în care nu este niciun om, 27ca să sature pământul uscat și pustiit și să facă să încolțească iarba pe pământul însetat? 28Are ploaia tată? Cine a dat naștere picăturilor de rouă? 29Din al cui pântece a ieșit gheața, și cine a născut bruma cerului, 30când apele se întăresc ca piatra și fața adâncului îngheață bocnă? 31Poți tu să legi lanțurile Pleiadelor, sau să dezlegi funiile Orionului? b b v31 Pleiadele sunt un grup strâns de stele; Orionul este o constelație proeminentă — amândouă repere binecunoscute ale cerului nopții. 32Poți tu să scoți constelațiile la vremea lor, sau să călăuzești Ursa cu puii ei? 33Cunoști tu legile cerurilor? Poți tu să le pui stăpânirea peste pământ? 34Poți tu să-ți înalți glasul până la nori și să faci să te acopere un puhoi de apă? 35Poți tu să trimiți fulgerele ca să plece, spunându-ți: «Iată-ne»? 36Cine a pus înțelepciune în inimă, sau cine a dat pricepere minții? 37Cine are înțelepciunea să numere norii? Cine poate să răstoarne burdufurile cu apă ale cerului, 38când pulberea se întărește într-o masă și bulgării se lipesc laolaltă? 39Poți tu să vânezi prada pentru leoaică, sau să saturi foamea leilor tineri, 40când stau ghemuiți în vizuinile lor sau pândesc în desiș? 41Cine dă hrană corbului când puii lui strigă către mine și rătăcesc din lipsă de hrană?”