Iov 37

37 ¹„La aceasta și inima mea tremură și saltă din locul ei. ²Ascultă cu luare-aminte tunetul glasului Său, vuietul care iese din gura Lui. ³Sub cerul întreg Îl dezlănțuie, iar fulgerul Lui până la marginile pământului. ⁴După el răcnește un glas; El tună cu glasul Său maiestuos și nu oprește fulgerele când I se aude glasul. ⁵Dumnezeu tună minunat cu glasul Său; El face lucruri mari pe care nu le putem pricepe. ⁶Căci zăpezii îi zice: „Cazi pe pământ”, iar ploii: „Fii o ploaie puternică”. ⁷El pecetluiește mâna oricărui om, ca toți pe care i-a făcut să-I cunoască lucrarea. ^a a v7 „Pecetluiește mâna” este o expresie ebraică: furtuna lui Dumnezeu oprește orice lucrare omenească, făcându-i pe oameni să se oprească și să ia seama la ceea ce face El. ⁸Atunci fiarele intră în vizuinile lor și rămân în culcușurile lor. ⁹Din cămara sa vine vârtejul, iar din vânturile care împrăștie, frigul. ¹⁰De la suflarea lui Dumnezeu se face gheața, și apele întinse îngheață tare. ¹¹El încarcă norul gros cu umezeală; norii împrăștie fulgerul Său. ¹²Ei se rotesc încolo și încoace după cârmuirea Lui, ca să facă tot ce le poruncește pe fața lumii locuite. ¹³Fie pentru pedeapsă, fie pentru pământul Său, fie din dragostea legământului, El face ca aceasta să se întâmple.

¹⁴„Ascultă aceasta, Iov; oprește-te și ia seama la minunile lui Dumnezeu. ¹⁵Știi tu cum le dă Dumnezeu porunca și cum face să strălucească fulgerul norului Său? ¹⁶Știi tu cum stau norii în cumpănă, minunile Celui desăvârșit în cunoaștere? ¹⁷Tu, căruia i se încălzesc hainele când pământul se liniștește sub vântul de miazăzi, ¹⁸poți tu, împreună cu El, să întinzi cerurile, tari ca o oglindă de metal turnat?

¹⁹„Învață-ne ce să-I spunem Lui; nu ne putem susține cauza din pricina întunericului. ²⁰Să I se spună că vreau să vorbesc? Ar dori cineva să fie înghițit cu totul? ²¹Și acum nimeni nu poate privi lumina când strălucește în ceruri, după ce a trecut vântul și le-a limpezit. ²²De la miazănoapte vine o strălucire aurie; o măreție înfricoșătoare Îl înconjoară pe Dumnezeu. ²³Cel Atotputernic — noi nu putem ajunge la El; mare este în putere, totuși în dreptate și în belșug de neprihănire El nu face niciun rău. ²⁴De aceea oamenii se tem de El; El nu ia seama la cei ce se cred înțelepți în ochii lor.”