Iov 36

36 ¹Elihu a urmat și a zis: ²„Ai răbdare cu mine puțin și îți voi arăta, căci mai sunt cuvinte de rostit în numele lui Dumnezeu. ³Îmi voi aduce cunoașterea de departe și voi da dreptate Făcătorului meu. ⁴Căci, cu adevărat, cuvintele mele nu sunt false; unul desăvârșit în cunoaștere este cu tine. ⁵Iată, Dumnezeu este puternic, dar nu disprețuiește pe nimeni; este puternic în tăria priceperii. ⁶Nu-i ține în viață pe cei răi, ci face dreptate celor năpăstuiți. ⁷Nu-și ia niciodată ochii de la cei neprihăniți; îi așază împreună cu împărații pe tronuri pe vecie, și sunt înălțați. ⁸Iar dacă sunt legați în lanțuri, prinși strâns în funiile necazului, ⁹atunci le vestește faptele lor și răzvrătirile lor, că s-au purtat cu trufie. ¹⁰Le deschide urechea la învățătură și le poruncește să se întoarcă de la păcat. ¹¹Dacă ascultă și îi slujesc, își sfârșesc zilele în belșug și anii le trec în plăcere. ¹²Dar dacă nu ascultă, pier de sabie și mor fără cunoaștere. ¹³Cei nelegiuiți în inimă nutresc mânie; nu strigă după ajutor când îi leagă. ¹⁴Sufletul lor moare în tinerețe, și viața li se sfârșește printre desfrânații din temple. ¹⁵Îl izbăvește pe cel năpăstuit prin necazul lui și îi deschide urechea prin strâmtorare. ¹⁶Și pe tine te-ar fi scos din fălcile strâmtorării într-un loc larg și deschis, fără îngrădire, și masa ți-ar fi fost încărcată cu bucate grase. ¹⁷Dar tu ești copleșit de judecata cuvenită celui rău; judecata și dreptatea te-au apucat. ¹⁸Ia seama ca mânia să nu te ademenească la batjocură și nu lăsa ca o răscumpărare mare să te ducă în rătăcire. ¹⁹Oare strigătul tău după ajutor te poate feri de strâmtorare, sau toate puterile tăriei tale? ²⁰Nu tânji după noapte, când popoarele sunt smulse din locul lor. ²¹Ia aminte; nu te întoarce la păcat, căci pe acesta l-ai ales în locul suferinței. ²²Iată, Dumnezeu este înălțat în puterea lui; cine este un învățător ca el?

²³„Cine i-a rânduit calea lui, sau cine poate zice: «Ai făcut rău»? ²⁴Adu-ți aminte să-i preamărești lucrarea, pe care oamenii au slăvit-o în cântări. ²⁵Toți oamenii au privit-o; omenirea o vede de departe. ²⁶Iată, Dumnezeu este mare, și noi nu-l cunoaștem; numărul anilor lui este de necercetat. ²⁷Căci el trage în sus picăturile de apă; ele se prefac în ploaie din negura lui, ²⁸pe care norii o varsă și o picură din belșug peste oameni. ²⁹Poate oare cineva să înțeleagă întinderea norilor, tunetul cortului lui? ³⁰Iată, el își împrăștie fulgerul în jurul lui și acoperă adâncurile mării. ³¹Căci prin acestea el cârmuiește popoarele; dă hrană din belșug. ³²Își umple mâinile cu fulgerul și îi poruncește să lovească ținta. ³³Bubuitul lui vestește despre el; chiar și vitele simt furtuna ce vine.”