Ieremia 3

3 ¹Se zice: Dacă un bărbat își lasă soția, iar ea pleacă de la el și se mărită cu alt bărbat, se va mai întoarce el la ea? Nu s-ar pângări oare cu totul țara aceea? Tu te-ai desfrânat cu mulți iubiți— și totuși te-ai întoarce la mine? zice Tatăl tău.

²Ridică-ți ochii spre înălțimile pustii și privește: unde nu ai fost necinstită? Pe marginea drumurilor ai șezut, așteptându-ți iubiții, ca un nomad în deșert. Ai pângărit țara cu desfrânarea ta și cu răutatea ta. ³De aceea au fost oprite aversele și ploaia de primăvară nu a venit. Totuși ai fruntea neobrăzată a unei desfrânate; nu vrei să te rușinezi. ⁴Oare nu m-ai chemat chiar acum: „Tatăl meu, tu ești prietenul tinereții mele”? ⁵„Va rămâne el mânios pe veci? Își va ține mânia până la sfârșit?” Așa vorbești, dar faci tot răul pe care-l poți face.

Două surori care l-au uitat pe Tatăl lor

⁶Tatăl nostru mi-a zis în zilele regelui Iosia: „Ai văzut ce a făcut Israel cea necredincioasă? S-a suit pe orice deal înalt și, sub orice copac verde, acolo s-a desfrânat. ⁷Credeam că, după ce a făcut toate acestea, se va întoarce la mine, dar nu s-a întors, și sora ei vicleană, Iuda, a văzut aceasta. ⁸A văzut că, din pricina tuturor adulterelor necredincioasei Israel, am alungat-o și i-am dat o carte de despărțire. Totuși sora ei vicleană, Iuda, nu s-a temut; a mers și ea și s-a desfrânat. ⁹Fiindcă desfrânarea ei a însemnat atât de puțin, a întinat țara, săvârșind adulter cu pietre și cu lemne. ¹⁰Cu toate acestea, sora ei necredincioasă, Iuda, nu s-a întors la mine din toată inima, ci numai în prefăcătorie, zice Tatăl tău.”

¹¹Tatăl nostru mi-a zis: Israel cea necredincioasă s-a dovedit mai neprihănită decât Iuda cea vicleană.

¹²Du-te și vestește spre miazănoapte: Întoarce-te, Israel cea necredincioasă, zice Tatăl tău. Nu mă voi uita la tine cu mânie, căci sunt îndurător, zice Tatăl tău; nu voi rămâne mânios pe veci. ¹³Recunoaște-ți doar vina—că te-ai răzvrătit împotriva Tatălui tău, ți-ai risipit iubirea cu străini sub orice copac verde și nu ai ascultat glasul meu, zice Tatăl tău. ¹⁴Întoarceți-vă, copii necredincioși, zice Tatăl vostru, căci eu sunt soțul vostru. Vă voi lua—pe unul dintr-o cetate și pe doi dintr-o familie— și vă voi duce în Sion. ¹⁵Atunci vă voi da păstori după inima mea, care vă vor hrăni cu cunoștință și pricepere.

¹⁶Când vă veți fi înmulțit și veți fi crescut în țară, în zilele acelea, zice Tatăl vostru, nimeni nu va mai zice: „Chivotul legământului Tatălui nostru.” Nu va mai veni în minte, nu va mai fi amintit, nici nu va mai fi căutat și nu se va mai face altul.

¹⁷„Atunci vor numi Ierusalimul Tronul Tatălui nostru, și toate neamurile se vor strânge acolo ca să cinstească numele Tatălui nostru. Nu vor mai umbla după încăpățânarea inimii lor rele. ¹⁸În zilele acelea, casa lui Iuda se va uni cu casa lui Israel și vor veni împreună din țara de la miazănoapte în țara pe care am dat-o ca moștenire strămoșilor voștri. ¹⁹Eu însumi am zis: «Cât de bucuros te-aș așeza printre copiii mei și ți-aș da o țară plăcută, cea mai frumoasă moștenire dintre toate neamurile!» Și credeam că mă vei numi «Tatăl meu» și că niciodată nu te vei abate de la a mă urma. ²⁰Dar, așa cum o soție îi este necredincioasă soțului ei, așa mi-ai fost necredincioasă tu, casă a lui Israel, zice Tatăl tău.

²¹Se aude un glas pe înălțimile pustii— plânsul și rugămințile copiilor lui Israel—pentru că și-au sucit calea și l-au uitat pe Tatăl lor.

²²„Întoarceți-vă, copii necredincioși; vă voi vindeca necredincioșia.” „Iată-ne, venim la tine, căci tu ești Tatăl nostru. ²³Cu adevărat, zarva de pe dealuri și de pe munți este o amăgire; cu adevărat, în Tatăl nostru este mântuirea lui Israel. ²⁴Din tinerețea noastră, acel lucru rușinos a mâncat rodul muncii părinților noștri—turmele și cirezile lor, fiii și fiicele lor. ²⁵Să ne culcăm în rușinea noastră și ocara noastră să ne acopere. Căci am păcătuit împotriva Tatălui nostru—noi și părinții noștri—din tinerețea noastră până în ziua de azi și nu am ascultat glasul Tatălui nostru.”