Estera 9

9 ¹În luna a douăsprezecea, adică luna Adar, în ziua a treisprezecea — când trebuiau să se împlinească porunca și decretul împăratului, ziua în care vrăjmașii iudeilor nădăjduiau să-i stăpânească — lucrurile s-au întors: iudeii i-au stăpânit pe cei ce-i urau. ²Iudeii s-au adunat în cetățile lor, în toate provinciile împăratului Xerxes, ca să-i lovească pe cei ce voiau să le facă rău. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă, căci frica de ei căzuse peste toate popoarele. ³Și toate căpeteniile provinciilor, satrapii, guvernatorii și dregătorii împăratului îi sprijineau pe iudei, căci îi cuprinsese frica de Mardoheu. ⁴Mardoheu ajunsese puternic în casa împăratului, și faima lui se răspândea prin toate provinciile, fiindcă Mardoheu era din ce în ce mai puternic. ⁵Iudeii i-au lovit cu sabia pe toți vrăjmașii lor, ucigând și nimicind; au făcut ce au vrut cu cei ce-i urau. ⁶În cetățuia Susei iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni. ⁷I-au ucis și pe Parșandata, pe Dalfon, pe Aspata, ⁸pe Porata, pe Adalia, pe Aridata, ⁹pe Parmașta, pe Arisai, pe Aridai și pe Vaizata, ¹⁰cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmașul iudeilor; dar n-au pus mâna pe pradă.

¹¹În ziua aceea, numărul celor uciși în cetățuia Susei a fost adus la cunoștința împăratului. ¹²Împăratul i-a zis împărătesei Estera: „În cetățuia Susei iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Haman. Ce au făcut oare în celelalte provincii ale împăratului? Care îți este cererea? Îți va fi împlinită. Ce mai ceri? Se va face.”

¹³Estera a răspuns: „Dacă împăratul găsește cu cale, să li se îngăduie iudeilor din Susa să facă și mâine după decretul de astăzi, iar pe cei zece fii ai lui Haman să-i spânzure pe stâlpi.”

¹⁴Împăratul a poruncit să se facă așa. În Susa a fost dat un decret, și pe cei zece fii ai lui Haman i-au spânzurat. ¹⁵Iudeii din Susa s-au adunat și în ziua a paisprezecea a lunii Adar și au ucis acolo trei sute de oameni, dar n-au pus mâna pe pradă.

¹⁶Ceilalți iudei din provinciile împăratului s-au adunat ca să-și apere viața, au scăpat de vrăjmașii lor și au ucis șaptezeci și cinci de mii dintre cei ce-i urau, dar n-au pus mâna pe pradă. ¹⁷Aceasta s-a întâmplat în ziua a treisprezecea a lunii Adar; în ziua a paisprezecea s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie.

¹⁸Iudeii din Susa s-au adunat în zilele a treisprezecea și a paisprezecea, iar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie. ¹⁹De aceea iudeii din satele deschise sărbătoresc ziua a paisprezecea a lunii Adar cu bucurie, cu ospăț și veselie, ca pe o zi de sărbătoare, și își trimit daruri de mâncare unii altora.

Întemeierea sărbătorii Purim

²⁰Mardoheu a scris aceste întâmplări și a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile împăratului Xerxes, de aproape și de departe, ²¹ca să-i îndemne să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea și ziua a cincisprezecea a lunii Adar, ²²ca zilele în care iudeii au scăpat de vrăjmașii lor și luna în care întristarea li s-a prefăcut în bucurie și jalea în sărbătoare. Le-a spus să le țină ca zile de ospăț și de bucurie, trimițându-și daruri de mâncare unii altora și daruri celor săraci. ²³Iudeii au primit ca obicei ceea ce începuseră să facă, întocmai cum le scrisese Mardoheu. ²⁴Căci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, vrăjmașul tuturor iudeilor, plănuise nimicirea lor și aruncase pur, adică sorțul, ca să-i zdrobească și să-i nimicească. ²⁵Dar când lucrul a ajuns înaintea împăratului, el a poruncit în scris ca uneltirea cea rea pe care o pusese Haman la cale împotriva iudeilor să cadă asupra capului lui și ca el și fiii lui să fie spânzurați pe stâlpi.

²⁶De aceea zilele acestea se numesc Purim, după cuvântul pur. Din pricina tuturor cuvintelor acestei scrisori, a celor ce văzuseră și a celor ce li se întâmplaseră, ²⁷iudeii s-au legat pe ei înșiși, pe urmașii lor și pe toți cei ce li se vor alătura, să țină fără greș aceste două zile în fiecare an, la vremea hotărâtă, așa cum era scris, ²⁸ca fiecare neam, fiecare familie, fiecare provincie și fiecare cetate să-și amintească de aceste zile și să le țină. Aceste zile de Purim nu se vor sfârși niciodată printre iudei, nici amintirea lor nu se va stinge printre urmașii lor.

²⁹Împărăteasa Estera, fiica lui Abihail, și Mardoheu, iudeul, au scris cu toată puterea lor, ca să întărească această a doua scrisoare despre Purim. ³⁰Scrisori au fost trimise tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci și șapte de provincii ale împărăției lui Xerxes — cuvinte de pace și de adevăr — ³¹ca să întărească aceste zile de Purim la vremurile lor hotărâte, așa cum le porunciseră Mardoheu, iudeul, și împărăteasa Estera și cum hotărâseră pentru ei înșiși și pentru urmașii lor, cu privire la vremurile de post și de jale. ³²Porunca Esterei a întărit aceste rânduieli despre Purim și a fost scrisă în carte.