Matei 17

17 ¹După șase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus deoparte pe un munte înalt. ²S-a schimbat la față înaintea lor: fața Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. ³Și deodată li s-au arătat Moise și Ilie, stând de vorbă cu El. ⁴Petru I-a zis lui Isus: „Doamne, este bine că suntem aici. Dacă vrei, voi face trei colibe — una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.”

⁵Pe când vorbea el încă, iată că un nor luminos i-a acoperit, și un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea. Ascultați de El!”

⁶Când au auzit ucenicii, au căzut cu fețele la pământ și s-au înspăimântat grozav.

⁷Dar Isus a venit, i-a atins și a zis: „Ridicați-vă și nu vă temeți!”

⁸Când și-au ridicat ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur.

⁹Pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneți nimănui despre vedenia aceasta până când Fiul Omului va fi înviat din morți.”

¹⁰Ucenicii L-au întrebat: „Atunci de ce zic cărturarii că Ilie trebuie să vină mai întâi?”

¹¹El a răspuns: „Ilie vine într-adevăr și va așeza din nou toate lucrurile. ¹²Dar vă spun că Ilie a și venit, și ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot așa și Fiul Omului va pătimi din partea lor.”

¹³Atunci au înțeles ucenicii că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

Isus vindecă un băiat chinuit

¹⁴Când au ajuns la mulțime, a venit la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui ¹⁵și I-a zis: „Doamne, ai milă de fiul meu, căci are crize și suferă cumplit; de multe ori cade în foc și de multe ori în apă. ¹⁶L-am adus la ucenicii Tăi, dar ei n-au putut să-l vindece.”

¹⁷Isus a răspuns: „O, neam necredincios și stricat! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceți-l aici la Mine!”

¹⁸Isus a mustrat demonul, care a ieșit din el, și băiatul a fost vindecat pe loc.

¹⁹Atunci ucenicii au venit deoparte la Isus și I-au zis: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”

²⁰El le-a zis: „Din pricina puținătății credinței voastre. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo», și s-ar muta. Nimic nu v-ar fi cu neputință.” ^a a v20 Cele mai vechi manuscrise nu au aici un verset 21; copiile de mai târziu adaugă: „Dar acest soi de demoni nu iese decât prin rugăciune și post.”

²²Pe când se aflau împreună în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor; ²³îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Și ei s-au întristat foarte tare.

Darea pentru Templu

²⁴Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru și l-au întrebat: „Învățătorul vostru nu plătește darea pentru Templu?”

²⁵El a zis: „Ba da.” Când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte și a zis: „Ce crezi tu, Simone? De la cine iau împărații pământului biruri sau dări — de la fiii lor sau de la străini?” ^b b v25 Întrebarea lui Isus arată un adevăr mai adânc: ca Fiu în casa Tatălui Său, El nu datorează nicio dare acolo — Templul este al Tatălui Său, iar El este Fiul.

²⁶Când Petru a zis: „De la străini”, Isus i-a zis: „Așadar, fiii sunt scutiți.”

²⁷„Dar, ca să nu-i facem să se poticnească, du-te la mare, aruncă undița și ia primul pește care va ieși. Deschide-i gura și vei găsi un ban. Ia-l și dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine.”