Geneza 39

39 ¹Iosif a fost dus în Egipt; iar Potifar, dregătorul egiptean al faraonului și căpetenia gărzii, l-a cumpărat de la ismaeliții care îl aduseseră acolo. ²Tatăl nostru a fost cu Iosif, iar acesta propășea, slujind în casa stăpânului său egiptean. ³Stăpânul său a văzut că Tatăl nostru era cu el și că Tatăl nostru făcea să-i reușească în mână tot ce făcea. ⁴Iosif a căpătat trecere înaintea lui și l-a slujit; stăpânul său l-a pus pe Iosif peste casa lui și i-a încredințat tot ce avea. ⁵Din clipa în care l-a pus pe Iosif peste casa lui și peste tot ce avea, Tatăl nostru a binecuvântat casa egipteanului de dragul lui Iosif; și binecuvântarea Tatălui nostru era peste tot ce avea, în casă și pe câmp. ⁶Potifar a lăsat tot ce avea în grija lui Iosif și nu se mai îngrijea de nimic, decât de mâncarea pe care o mânca. Iosif era bine făcut și chipeș.

⁷După aceste lucruri, soția stăpânului său și-a aruncat ochii spre Iosif și i-a zis: „Culcă-te cu mine.”

⁸El a refuzat și i-a zis soției stăpânului său: „Iată, de vreme ce sunt eu aici, stăpânul meu nu mai supraveghează nimic în casă; tot ce are mi-a dat pe mână. ⁹Nu este nimeni mai mare în casa aceasta decât mine; nu mi-a oprit nimic, afară de tine, fiindcă ești soția lui. Cum aș putea să fac acest mare rău și să păcătuiesc împotriva Tatălui nostru?” ^a a v9 Iosif numește păcatul așa cum este el cu adevărat — nu încălcarea unei reguli, ci rănirea inimii unui Tată care l-a iubit până în această clipă.

¹⁰Zi după zi îi vorbea lui Iosif, dar el n-a vrut s-o asculte, nici să se culce lângă ea, nici să fie cu ea. ¹¹Într-o zi, Iosif a intrat în casă ca să-și facă lucrul și niciun om din casă nu era înăuntru. ¹²Ea l-a apucat de haină și i-a zis: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână și a fugit afară.

¹³Când a văzut că el îi lăsase haina în mână și fugise afară, ¹⁴a chemat oamenii din casa ei și le-a zis: „Iată, ne-a adus un evreu ca să-și bată joc de noi. A intrat la mine ca să se culce cu mine, dar am țipat cât am putut de tare. ¹⁵Și, când m-a auzit țipând, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară. ¹⁶Și a ținut haina lui lângă ea până când stăpânul lui a venit acasă.” ¹⁷I-a spus și lui aceeași poveste: „Robul evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine ca să-și bată joc de mine. ¹⁸Dar, când am țipat, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.”

¹⁹Când a auzit stăpânul său cuvintele pe care i le-a spus soția lui — „Robul tău mi-a făcut aceste lucruri” —, s-a aprins de mânie.

²⁰Stăpânul lui Iosif l-a luat și l-a aruncat în temnița unde erau închiși prizonierii împăratului. Și a rămas acolo, în temniță. ²¹Dar Tatăl nostru a fost cu Iosif și i-a arătat dragoste statornică, dându-i trecere înaintea mai-marelui temniței. ²²Mai-marele temniței l-a pus pe Iosif peste toți cei închiși acolo; și tot ce se făcea acolo, el făcea. ²³Mai-marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce era în grija lui Iosif, pentru că Tatăl nostru era cu el; și tot ce făcea, Tatăl nostru făcea să reușească.