Estera 2

2 ¹Mai târziu, după ce s-a potolit mânia împăratului Ahașveroș, și-a adus aminte de Vasti, de ceea ce făcuse ea și de ceea ce se hotărâse împotriva ei. ²Slujitorii împăratului au zis: „Să se caute pentru împărat niște fete tinere, fecioare și frumoase. ³Împăratul să pună dregători în toate ținuturile împărăției sale, ca să adune toate fetele tinere, fecioare și frumoase, în cetățuia Susa, în casa femeilor, sub supravegherea lui Hegai, famenul împăratului, păzitorul femeilor, și să li se dea cele de trebuință pentru înfrumusețare. ⁴Fata care îi va plăcea împăratului să domnească în locul lui Vasti.” Lucrul acesta i-a plăcut împăratului și așa a făcut.

⁵În cetățuia Susa trăia un iudeu numit Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Șimei, fiul lui Chis, un beniamit, ⁶care fusese dus în robie din Ierusalim împreună cu robii luați odată cu Ieconia, împăratul lui Iuda, pe care îl dusese în robie Nebucadnețar, împăratul Babilonului. ⁷El o creștea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său, care nu avea nici tată, nici mamă. Fata era frumoasă la chip și plăcută la înfățișare; iar când i-au murit tatăl și mama, Mardoheu a luat-o ca pe fiica lui.

⁸Când s-au auzit porunca și hotărârea împăratului și când au fost adunate multe fete în cetățuia Susa, sub supravegherea lui Hegai, a fost luată și Estera la palatul împăratului, sub supravegherea lui Hegai, păzitorul femeilor. ⁹Fata i-a plăcut și a căpătat trecere înaintea lui, așa că s-a grăbit să-i dea cele de trebuință pentru înfrumusețare și partea ei de hrană; i-a dat șapte slujnice alese din palatul împăratului și a mutat-o pe ea și pe slujnicele ei în cea mai bună parte a casei femeilor. ¹⁰Estera nu-și dezvăluise nici poporul, nici neamul, pentru că Mardoheu îi poruncise să nu le dezvăluie. ¹¹În fiecare zi, Mardoheu se plimba încoace și încolo prin fața curții casei femeilor, ca să afle cum îi mergea Esterei și ce se întâmpla cu ea.

¹²Rândul fiecărei fete de a merge la împăratul Ahașveroș venea după douăsprezece luni de îngrijire cerută pentru înfrumusețare: șase luni cu untdelemn de mir și șase luni cu miresme și alifii pentru înfrumusețare. ¹³Iată cum mergea fiecare fată la împărat: i se dădea tot ce cerea, ca să ia cu sine din casa femeilor în palatul împăratului. ¹⁴Seara intra, iar dimineața se întorcea într-a doua casă a femeilor, sub supravegherea lui Șaașgaz, famenul împăratului, păzitorul țiitoarelor. Nu se mai întorcea la împărat decât dacă acesta o dorea și o chema pe nume.

¹⁵Când i-a venit rândul Esterei — fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase ca pe copila lui — să meargă la împărat, ea n-a cerut nimic altceva decât ce o sfătuise Hegai, famenul împăratului, păzitorul femeilor. Și Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor care o vedeau.

¹⁶Estera a fost dusă la împăratul Ahașveroș, în palatul său împărătesc, în luna a zecea, adică luna Tebet, în al șaptelea an al domniei lui. ^a a v16 Tebet este luna a zecea a calendarului ebraic, aproximativ decembrie–ianuarie.

¹⁷Împăratul a iubit-o pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei; ea a căpătat trecere și bunăvoință înaintea lui mai mult decât toate celelalte fecioare. Așa că i-a pus pe cap cununa împărătească și a făcut-o împărăteasă în locul lui Vasti.

¹⁸Împăratul a dat un ospăț mare tuturor dregătorilor și slujitorilor săi — ospățul Esterei. A dat o zi de odihnă ținuturilor și a împărțit daruri cu dărnicie împărătească.

¹⁹Când au fost adunate fecioarele a doua oară, Mardoheu stătea la poarta împăratului. ²⁰Estera nu-și dezvăluise nici neamul, nici poporul, așa cum îi poruncise Mardoheu; căci Estera îi asculta porunca întocmai ca atunci când o creștea.

Mardoheu descoperă un complot împotriva împăratului

²¹În zilele acelea, pe când Mardoheu stătea la poarta împăratului, Bigtan și Tereș, doi fameni ai împăratului, păzitori ai pragului, s-au mâniat și au uneltit să-l omoare pe împăratul Ahașveroș. ²²Dar Mardoheu a aflat de uneltire și i-a spus împărătesei Estera, iar ea i-a spus împăratului din partea lui Mardoheu. ²³Lucrul a fost cercetat, s-a adeverit a fi adevărat, și amândoi au fost trași în țeapă pe un stâlp. Apoi s-a scris în cartea cronicilor, înaintea împăratului.