Estera 1

1 ¹Aceasta s-a întâmplat în zilele lui Xerxes — Xerxes care a domnit de la India până în Cuș, peste o sută douăzeci și șapte de provincii, ^a a v1 Cuș era ținutul de la sud de Egipt, de-a lungul Nilului superior — aproximativ Sudanul de azi și sudul Egiptului. ²în acele zile, când împăratul Xerxes ședea pe tronul său împărătesc în cetățuia Susa, ³în al treilea an al domniei sale a dat un ospăț pentru toți dregătorii și slujitorii săi. Oastea Persiei și a Mediei, nobilii și dregătorii provinciilor erau adunați înaintea lui, ⁴timp de o sută optzeci de zile și-a arătat bogata slavă a împărăției sale și strălucita cinste a măreției lui.

⁵Când s-au sfârșit aceste zile, împăratul a dat un ospăț de șapte zile pentru toți cei care se aflau în cetățuia Susa, de la mare până la mic, în curtea grădinii palatului. ⁶Pânzeturi albe de bumbac și draperii albastre erau prinse cu funii de in subțire și de purpură de niște inele de argint, pe stâlpi de marmură; paturi de aur și de argint stăteau pe un mozaic de porfir, marmură, sidef și piatră colorată. ^b b v6 Porfirul este o piatră decorativă tare, prețuită în lumea veche pentru culoarea ei adâncă, purpurie și roșie. ⁷Băuturile se serveau în cupe de aur, fiecare deosebită de cealaltă, și vinul împărătesc curgea din belșug, după dărnicia împăratului. ⁸Băutul se făcea după o rânduială: nimeni nu era silit, căci împăratul poruncise tuturor slujbașilor casei sale să facă după dorința fiecăruia.

Împărăteasa Vasti îl refuză pe împărat

⁹Împărăteasa Vasti a dat și ea un ospăț pentru femei, în palatul împărătesc al împăratului Xerxes.

¹⁰În ziua a șaptea, când împăratului i se înveselise inima de vin, a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona, Bigta, Abagta, Zetar și Carcas, cei șapte eunuci care slujeau înaintea împăratului Xerxes, ¹¹să o aducă pe împărăteasa Vasti înaintea împăratului, cu cununa împărătească, ca să arate popoarelor și dregătorilor frumusețea ei, căci era frumoasă. ¹²Dar împărăteasa Vasti n-a vrut să vină la porunca împăratului trimisă prin eunuci; atunci împăratul s-a mâniat foarte tare și s-a aprins de furie.

¹³Împăratul a vorbit apoi cu înțelepții care cunoșteau vremurile — căci așa era obiceiul împăratului, să supună orice problemă înaintea tuturor celor pricepuți în lege și judecată. ¹⁴Lângă el erau Carșena, Șetar, Admata, Tarsis, Meres, Marsena și Memucan — cei șapte dregători ai Persiei și ai Mediei care vedeau fața împăratului și aveau locul cel dintâi în împărăție. ¹⁵„Potrivit legii, ce trebuie făcut cu împărăteasa Vasti, pentru că nu a ascultat de porunca împăratului Xerxes, trimisă prin eunuci?”

¹⁶Memucan a răspuns înaintea împăratului și a dregătorilor: „Nu numai față de împărat a greșit împărăteasa Vasti, ci față de toți dregătorii și față de toate popoarele din toate provinciile împăratului Xerxes. ¹⁷Fapta împărătesei va ajunge la cunoștința tuturor femeilor și le va face să își disprețuiască bărbații în ochii lor, zicând: «Împăratul Xerxes a poruncit să fie adusă împărăteasa Vasti înaintea lui, dar ea n-a venit.» ¹⁸Chiar astăzi, doamnele nobile ale Persiei și ale Mediei care au auzit de purtarea împărătesei vor vorbi la fel tuturor dregătorilor împăratului — și va fi fără sfârșit dispreț și mânie.

¹⁹Dacă împăratul găsește cu cale, să dea o poruncă împărătească, scrisă în legile Persiei și ale Mediei, ca să nu poată fi schimbată, prin care Vasti să nu mai vină niciodată înaintea împăratului Xerxes; iar vrednicia ei împărătească împăratul să o dea alteia, mai bună decât ea. ²⁰Când va fi auzită porunca împăratului în toată împărăția lui cea întinsă, toate soțiile îi vor cinsti pe bărbații lor, de la mare până la mic.”

²¹Sfatul acesta a plăcut împăratului și dregătorilor, și împăratul a făcut întocmai cum propusese Memucan. ²²A trimis scrisori în toate provinciile împărăției, în fiecare provincie după scrierea ei și fiecărui popor după limba lui, ca fiecare bărbat să fie stăpân în casa lui și să vorbească limba poporului său.