Neemia 13

13 ¹În ziua aceea, s-a citit cu glas tare din cartea lui Moise în auzul poporului și s-a găsit scris că niciun amonit și niciun moabit nu avea voie să intre vreodată în adunarea Tatălui nostru, ²pentru că nu ieșiseră în întâmpinarea fiilor lui Israel cu pâine și apă, ci îl tocmiseră pe Balaam împotriva lor ca să-i blesteme — dar Tatăl nostru a schimbat blestemul în binecuvântare. ³Când a auzit poporul Legea, i-a despărțit de Israel pe toți cei de neam străin.

⁴Înainte de aceasta, preotul Eliașib, pus peste cămările casei Tatălui nostru, era strâns legat de Tobia. ⁵Îi pregătise o cămară mare, unde se puneau mai înainte darurile de mâncare, tămâia, uneltele Templului și zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn, rânduite leviților, cântăreților și portarilor, precum și contribuția pentru preoți. ⁶În tot acest timp, eu nu eram în Ierusalim, căci în al treizeci și doilea an al lui Artaxerxe, împăratul Babilonului, mă dusesem la împărat. După câtva timp, i-am cerut învoirea să plec ⁷și m-am întors la Ierusalim. Atunci am aflat de răul pe care-l făcuse Eliașib de dragul lui Tobia, pregătindu-i o cămară în curțile casei Tatălui nostru. ⁸M-am mâhnit adânc și am aruncat afară din cămară toate lucrurile din casa lui Tobia. ⁹Apoi am poruncit să se curețe cămările și am adus înapoi în ele uneltele casei Tatălui nostru, darurile de mâncare și tămâia.

¹⁰Am mai aflat că părțile cuvenite leviților nu le fuseseră date, așa că leviții și cântăreții care făceau slujba fugiseră fiecare la ogorul lui. ¹¹Atunci i-am mustrat pe dregători și le-am zis: „Pentru ce este părăsită casa Tatălui nostru?” Apoi i-am strâns pe leviți și i-am pus iarăși la locurile lor. ¹²Și tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn. ¹³Am pus peste cămări pe preotul Șelemia, pe cărturarul Țadoc și pe levitul Pedaia, iar ca ajutor al lor pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci erau socotiți vrednici de încredere; sarcina lor era să împartă merindele fraților lor leviți.

¹⁴Adu-ți aminte de mine pentru aceasta, Tatăl meu, și nu șterge faptele de credincioșie pe care le-am făcut pentru casa Tatălui meu și pentru slujirea ei!

¹⁵În zilele acelea, am văzut în Iuda oameni care călcau în teascuri în ziua Sabatului, care cărau grămezi de grâu și le încărcau pe măgari, împreună cu vin, struguri, smochine și tot felul de poveri, și le aduceau în Ierusalim în ziua Sabatului. În ziua aceea, i-am mustrat că vindeau merinde. ¹⁶Niște tirieni, care locuiau acolo, aduceau pește și tot felul de mărfuri și le vindeau în ziua Sabatului fiilor lui Iuda, chiar în Ierusalim. ¹⁷Atunci i-am mustrat pe fruntașii lui Iuda și le-am zis: „Ce este acest rău pe care-l faceți, pângărind ziua Sabatului? ¹⁸Oare nu așa au făcut și părinții voștri, și nu a adus Tatăl nostru toată această nenorocire peste noi și peste cetatea aceasta? Iar voi aduceți și mai multă mânie peste Israel, pângărind Sabatul.”

¹⁹De aceea, când au început să se întunece porțile Ierusalimului, înaintea Sabatului, am poruncit să se închidă ușile și să nu fie deschise până după trecerea Sabatului. Am pus la porți pe câțiva dintre slujitorii mei, ca nicio povară să nu intre în ziua Sabatului. ²⁰O dată sau de două ori, negustorii și vânzătorii de tot felul de mărfuri au înnoptat afară din Ierusalim. ²¹I-am mustrat și le-am zis: „Pentru ce înnoptați lângă zid? Dacă mai faceți încă o dată aceasta, voi pune mâna pe voi!” De atunci, n-au mai venit în ziua Sabatului. ²²Apoi am poruncit leviților să se curețe și să vină să păzească porțile, ca să sfințească ziua Sabatului. Adu-ți aminte și de aceasta pentru mine, Tatăl meu, și cruță-mă după marea ta dragoste statornică!

²³În zilele acelea, am văzut și iudei care își luaseră de neveste femei din Așdod, din Amon și din Moab. ²⁴Jumătate din copiii lor vorbeau limba Așdodului sau limba vreunui alt popor și nu știau să vorbească limba iudaică. ²⁵I-am mustrat și i-am blestemat, am bătut pe câțiva dintre bărbați și le-am smuls părul. I-am pus să jure pe Tatăl nostru: „Să nu vă dați fetele după fiii lor și să nu luați pe fetele lor pentru fiii voștri sau pentru voi înșivă! ²⁶Oare nu prin astfel de căsătorii a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel? Între multele neamuri, niciun împărat nu a fost ca el; Tatăl nostru îl iubea și Tatăl nostru îl făcuse împărat peste tot Israelul. Totuși, femeile străine l-au târât și pe el în păcat. ²⁷Să vă ascultăm pe voi și să facem tot acest mare rău, fiind necredincioși Tatălui nostru și luându-ne neveste femei străine?”

²⁸Unul dintre fiii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliașib, era ginerele lui Sanbalat, horonitul. De aceea l-am izgonit de la mine. ²⁹Adu-ți aminte de ei, Tatăl meu, căci au pângărit preoția și legământul preoției și al leviților!

³⁰Așa i-am curățit de tot ce era străin și am rânduit slujbele preoților și ale leviților, pe fiecare la lucrarea lui. ³¹Am rânduit și darul de lemne la vremuri hotărâte, precum și cele dintâi roade. Adu-ți aminte de mine, Tatăl meu, spre bine!