Eclesiastul 4

4 ¹M-am uitat din nou și am văzut toate asupririle care se fac sub soare: cei asupriți erau în lacrimi și nu aveau pe nimeni să-i mângâie; asupritorii lor aveau puterea și tot nu era niciun mângâietor. ²De aceea i-am socotit pe cei morți, care muriseră deja, mai fericiți decât cei vii, care sunt încă în viață. ³Dar mai fericit decât amândoi este cel care nu s-a născut încă, care nu a văzut răul ce se face sub soare. ⁴Am văzut că toată truda și toată iscusința vin din invidia unui om față de aproapele său. Și aceasta este trecătoare, o goană după vânt. ⁵Nebunul își încrucișează mâinile și se nimicește pe sine însuși. ⁶Mai bine un pumn plin cu liniște decât doi pumni plini cu trudă și goană după vânt.

⁷M-am uitat din nou și am văzut un alt lucru trecător sub soare:

⁸un om singur, fără tovarăș, fără fiu sau frate; truda lui nu are sfârșit și totuși ochii lui nu se satură niciodată de bogăție. „Pentru cine muncesc”, se întreabă el, „și mă lipsesc de ce este bun?” Și aceasta este o suflare — o îndeletnicire rea.

⁹Doi sunt mai buni decât unul, pentru că au o bună răsplată pentru truda lor: ¹⁰dacă unul cade, celălalt îl ridică. Dar vai de cel care cade singur și nu are pe nimeni să-l ridice! ¹¹De asemenea, dacă doi se culcă împreună, se încălzesc. Dar cum se poate încălzi cineva singur? ¹²Unul singur poate fi biruit, dar doi pot ține piept. Și funia împletită în trei fire nu se rupe ușor.

Tânărul înțelept și împăratul nebun

¹³Mai bine un tânăr sărac și înțelept decât un împărat bătrân și nebun, care nu mai știe să ia aminte la un sfat. ¹⁴Tânărul poate a ieșit din închisoare ca să domnească, sau poate s-a născut sărac chiar în acea împărăție. ¹⁵Am văzut că toți cei vii, care umblă sub soare, mergeau după tânăr, urmașul împăratului. ¹⁶Nenumărat era tot poporul care venise înaintea lui. Totuși cei care au venit mai târziu nu au fost mulțumiți de el. Și aceasta este trecătoare, o goană după vânt.