O vreme pentru toate
Toate își au vremea lor, nașterea și moartea, războiul și pacea, și nimeni nu poate cuprinde tot ce a făcut Dumnezeu, deși El a pus veșnicia în inima omului. Nedreptatea stă unde ar trebui să fie dreptatea. Oamenii și animalele au aceeași suflare și împart un singur mormânt.
3 1Pentru toate este o vreme și un timp pentru orice lucru sub cer: 2o vreme să te naști și o vreme să mori; o vreme să plantezi și o vreme să smulgi ce ai plantat; 3o vreme să ucizi și o vreme să vindeci; o vreme să dărâmi și o vreme să zidești; 4o vreme să plângi și o vreme să râzi; o vreme să jelești și o vreme să dansezi; 5o vreme să arunci pietre și o vreme să strângi pietre; o vreme să îmbrățișezi și o vreme să te ferești de îmbrățișare; 6o vreme să cauți și o vreme să pierzi; o vreme să păstrezi și o vreme să arunci; 7o vreme să rupi și o vreme să coși; o vreme să taci și o vreme să vorbești; 8o vreme să iubești și o vreme să urăști; o vreme pentru război și o vreme pentru pace.
9Ce câștig are lucrătorul din truda lui? 10Am văzut truda pe care Dumnezeu le-a dat-o oamenilor, ca să se ostenească cu ea. 11El a făcut toate frumoase la vremea lor și a pus veșnicia în inima omului—totuși nimeni nu poate cuprinde ce a făcut Dumnezeu de la început până la sfârșit. 12Știu că nu este nimic mai bun pentru ei decât să se bucure de viață și să facă binele cât trăiesc. 13Și că fiecare să mănânce, să bea și să afle mulțumire în toată munca lui—acesta este darul lui Dumnezeu. 14Știu că tot ce face Dumnezeu ține în veci; nimic nu i se poate adăuga și nimic nu i se poate lua. El a făcut astfel, ca oamenii să se teamă înaintea Lui. 15Ce este a mai fost și ce va fi a mai fost; iar Dumnezeu caută ce a fost alungat.
Răutate în locul dreptății
16Am mai văzut sub soare: răutate în locul judecății și răutate în locul neprihănirii. 17Am zis în inima mea: „Dumnezeu îl va judeca pe cel neprihănit și pe cel rău, căci acolo este o vreme pentru orice lucru și pentru orice faptă.” 18Am zis în inima mea: „Dumnezeu îi pune la încercare pe oameni, ca să vadă că sunt doar niște animale.” 19Oamenii și animalele au aceeași soartă: cum moare unul, așa moare și celălalt; toți au aceeași suflare. Omul nu are niciun avantaj asupra animalului—totul este abur. 20Toate merg spre același loc; toate au venit din țărână și toate se întorc în țărână. 21Cine știe dacă duhul omului se urcă în sus și dacă duhul animalului se coboară în jos, în pământ? 22Așa că am văzut că nu este nimic mai bun decât ca omul să se bucure de munca lui, fiindcă aceasta este partea lui. Căci cine îl poate face să vadă ce va fi după el?