Eclesiastul 2

2 ¹Am zis în inima mea: „Vino, te voi încerca cu plăcerea; bucură-te de ce este bun.” Dar și aceasta a fost trecătoare. ²Despre râs am zis: „Este o nebunie”, iar despre plăcere: „La ce folosește?”

³Am cercetat în inima mea cum să-mi înveselesc trupul cu vin — inima încă îndrumându-mă cu înțelepciune — și cum să mă prind de nebunie, până să văd ce este bine să facă oamenii sub cer în puținele zile ale vieții lor. ⁴Am făcut lucrări mari. Mi-am zidit case și am sădit vii. ⁵Mi-am făcut grădini și parcuri și am sădit în ele tot felul de pomi roditori. ⁶Mi-am făcut iazuri de apă ca să ud o pădure de copaci care creșteau. ⁷Am cumpărat robi și roabe și am avut și robi născuți în casă. Am avut cirezi și turme mai mari decât oricine înaintea mea în Ierusalim. ⁸Am strâns pentru mine argint și aur, comoara împăraților și a provinciilor. Mi-am luat cântăreți și cântărețe și desfătările bărbaților — multe țiitoare. ⁹Așa am ajuns mare, mai mare decât toți cei dinaintea mea în Ierusalim; și înțelepciunea mea a rămas cu mine. ¹⁰Nu am oprit de la ochii mei nimic din ce doreau. Nu am refuzat inimii mele nicio bucurie, căci inima mea se desfăta în toată munca mea, și aceasta a fost răsplata mea pentru toată munca mea. ¹¹Apoi am privit la tot ce făcuseră mâinile mele și la truda pe care o depusesem făcându-le, și totul era trecător, o goană după vânt; nimic nu se câștiga sub soare.

Înțelepciunea împotriva nebuniei

¹²M-am întors apoi să cercetez înțelepciunea, nebunia și prostia. Căci ce poate să facă urmașul împăratului? Doar ce s-a făcut deja. ¹³Am văzut că înțelepciunea are mai mult folos decât prostia, așa cum lumina are mai mult decât întunericul. ¹⁴Înțeleptul are ochi în cap, dar nebunul umblă în întuneric. Și totuși mi-am dat seama că aceeași soartă îi ajunge pe toți. ^a a v14 „Are ochi în cap” este o expresie ebraică: înțeleptul vede limpede. ¹⁵Atunci am gândit: „Soarta nebunului este și a mea. Atunci de ce am fost eu atât de înțelept?” Și am hotărât că și aceasta este trecătoare. ¹⁶Înțeleptul, ca și nebunul, nu va fi ținut minte multă vreme; în zilele ce vor veni amândoi vor fi uitați. Cum moare înțeleptul întocmai ca nebunul! ¹⁷Așa am urât viața, pentru că lucrarea făcută sub soare mă mâhnea; totul este trecător, o goană după vânt.

Truda lăsată unui străin

¹⁸Am urât toată munca mea de sub soare, fiindcă trebuie să o las celui ce vine după mine. ¹⁹Cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Și totuși el va stăpâni peste tot ce am agonisit cu înțelepciunea mea sub soare. Și aceasta este trecătoare.

²⁰Atunci am lăsat inima mea pradă deznădejdii din pricina a toată truda cu care mă ostenisem sub soare. ²¹Cineva poate munci cu înțelepciune, cu știință și cu iscusință, și totuși trebuie să lase totul spre bucuria cuiva care nu a muncit pentru el. Și aceasta este trecătoare, un mare rău. ²²Ce câștigă omul din toată truda și din zbuciumul inimii cu care se ostenește sub soare? ²³Toate zilele lui aduc durere, iar munca lui, mâhnire; nici noaptea nu-și găsește odihnă mintea lui. Și aceasta este trecătoare. ²⁴Nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce, să bea și să se bucure de munca lui. Și aceasta, am văzut, este din mâna lui Dumnezeu, ²⁵căci în afară de el, cine poate mânca sau cine poate afla bucurie? ²⁶Dumnezeu dă înțelepciune, știință și bucurie omului care îi este plăcut, dar păcătosului îi dă truda de a strânge și a aduna, doar ca să dea totul celui plăcut lui Dumnezeu. Și aceasta este trecătoare, o goană după vânt.