Faptele apostolilor 1

1 ¹În prima mea carte, Teofile, am scris despre tot ce a început Isus să facă și să învețe, ²până în ziua în care a fost înălțat, după ce dăduse porunci prin Duhul Sfânt apostolilor pe care îi alesese. ³După pătimirea Sa, li S-a arătat viu prin multe dovezi, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile și vorbind despre Împărăția Tatălui nostru. ^a a v3 Împărăția despre care a învățat Isus este domnia Tatălui nostru care pătrunde în lume — aceeași domnie sub care i-a chemat pe ucenicii Săi să trăiască și pe care să o vestească.

⁴Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu plece din Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui Meu — „pe care”, a zis El, „ați auzit-o de la Mine; ⁵căci Ioan a botezat cu apă, dar peste câteva zile veți fi botezați cu Duhul Sfânt.”

⁶Așadar, fiind adunați laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, vei reface Tu acum împărăția lui Israel?”

⁷El le-a zis: „Nu este treaba voastră să cunoașteți vremurile sau soroacele pe care Tatăl Meu le-a rânduit prin propria sa autoritate. ⁸Dar când Duhul Sfânt Se va coborî peste voi, veți primi putere ca să-Mi fiți martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.”

⁹După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei, a fost înălțat și un nor L-a luat din ochii lor. ¹⁰Și cum priveau ei țintă spre cer în timp ce Se înălța, iată că doi bărbați în haine albe au stat lângă ei. ¹¹Ei le-au zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și priviți spre cer? Acest Isus, care a fost luat de la voi în cer, va veni înapoi tot așa cum L-ați văzut ducându-Se.”

Un martor ales în locul lui

¹²Atunci s-au întors la Ierusalim de pe muntele numit al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cam la o jumătate de milă depărtare. ¹³Când au intrat, s-au urcat în camera de sus unde stăteau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov al lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda al lui Iacov. ¹⁴Toți aceștia stăruiau într-un gând în rugăciune, împreună cu femeile, cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui.

¹⁵În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraților (care erau cam o sută douăzeci la număr) și a zis: ¹⁶„Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura pe care Duhul Sfânt a vestit-o mai dinainte prin gura lui David despre Iuda — care a ajuns călăuza celor ce L-au prins pe Isus — ¹⁷căci el era numărat printre noi și primise partea lui din slujba aceasta.” ¹⁸(Omul acesta a cumpărat o țarină cu plata nelegiuirii lui, apoi a căzut cu capul înainte, a plesnit în două prin mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. ¹⁹Lucrul acesta a ajuns cunoscut de toți locuitorii Ierusalimului, așa că țarina aceea a fost numită în limba lor Acheldama, adică Țarina Sângelui.) ²⁰„Căci este scris în Cartea Psalmilor: «Locuința lui să rămână pustie și nimeni să nu locuiască în ea» și «Slujba lui s-o ia altul.»

²¹Trebuie deci ca, dintre bărbații care ne-au însoțit în tot timpul în care Domnul Isus a intrat și a ieșit în mijlocul nostru, ²²de la botezul lui Ioan până în ziua în care S-a înălțat de la noi, unul dintre aceștia să se facă împreună cu noi martor al învierii Lui.”

²³Și au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iustus, și pe Matia. ²⁴Apoi s-au rugat și au zis: „Tu, Doamne Isuse, care cunoști inimile tuturor, arată pe care dintre aceștia doi l-ai ales ^b b v24 Apostolii se roagă lui Isus — Cel care i-a ales pe cei doisprezece de la început și care acum știe pe cine alege ca să-l înlocuiască pe Iuda. El singur este Domnul chemării apostolice. ²⁵ca să ia locul în această slujbă și apostolie, din care a căzut Iuda ca să meargă la locul lui. ²⁶Au tras la sorți pentru ei, și sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.” ^c c v26 Tragerea la sorți era o practică veche — asemănătoare cu trasul paielor — folosită pentru a-L lăsa pe Dumnezeu să hotărască rezultatul.