Faptele apostolilor 2

2 ¹Când a venit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. ^a a v1 Cincizecimea era Sărbătoarea Săptămânilor a evreilor, care se ținea la cincizeci de zile după Paște. ²Deodată a venit din cer un vuiet ca de vânt puternic care sufla năvalnic și a umplut toată casa în care ședeau. ³Și li s-au arătat niște limbi ca de foc, care se împărțeau și s-au așezat pe fiecare dintre ei. ⁴Toți s-au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul cuvinte să rostească.

⁵În vremea aceea locuiau în Ierusalim evrei cucernici din toate neamurile de sub cer. ⁶Când s-a auzit vuietul acesta, s-a strâns o mulțime care a rămas tulburată, deoarece fiecare îi auzea vorbind în limba lui. ⁷Erau uimiți și se mirau, zicând: „Oare nu sunt galileeni toți aceștia care vorbesc? ⁸Cum se face atunci că fiecare dintre noi îi aude în limba sa maternă? ⁹parți, mezi și elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudeea și Capadocia, Pont și Asia, ¹⁰Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirene, oaspeți din Roma, iudei și prozeliți, ¹¹cretani și arabi — îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările minunate ale Tatălui nostru!” ¹²Toți erau uimiți și nedumeriți și își ziceau unii altora: „Ce înseamnă aceasta?” ¹³Dar alții își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must.”

Petru Îl vestește pe Domnul cel înviat

¹⁴Dar Petru s-a sculat în picioare împreună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a vorbit: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și ascultați cu luare-aminte cuvintele mele. ¹⁵Oamenii aceștia nu sunt beți, cum credeți voi, căci este abia ora nouă dimineața. ^b b v15 Ceasul al treilea al zilei era pe la ora nouă dimineața — mult prea devreme pentru beția pe care o presupunea mulțimea. ¹⁶Nu, ci aceasta este ceea ce a fost spus prin prorocul Ioel:

¹⁷«În zilele de pe urmă, zice Tatăl nostru, voi turna din Duhul meu peste toți oamenii; fiii voștri și fiicele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii, iar bătrânii voștri vor visa vise. ¹⁸Chiar și peste robii mei și peste roabele mele voi turna din Duhul meu în zilele acelea, și vor proroci. ¹⁹Voi face minuni sus în ceruri și semne jos pe pământ — sânge, foc și nori de fum. ²⁰Soarele se va preface în întuneric și luna în sânge, înainte să vină ziua cea mare și slăvită a Domnului. ²¹Și oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.»”

²²„Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: Isus din Nazaret, om pe care Tatăl nostru L-a adeverit înaintea voastră prin fapte de putere, minuni și semne pe care Tatăl nostru le-a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, ²³pe Omul acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât și preștiința Tatălui nostru, voi L-ați răstignit și L-ați ucis prin mâna celor fărădelege. ²⁴Dar Tatăl nostru L-a înviat, dezlegându-L din durerile morții, fiindcă nu era cu putință să fie ținut de ea. ²⁵Căci David zice despre El: «Pe Tatăl nostru îl vedeam necurmat înaintea mea, fiindcă el este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.» ²⁶De aceea mi s-a bucurat inima și mi s-a veselit limba; ba încă și trupul meu se va odihni în nădejde. ²⁷Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuința morților și nu vei îngădui ca Sfântul tău să vadă putrezirea. ²⁸Mi-ai făcut cunoscute căile vieții; mă vei umple de bucurie înaintea feței tale.”

²⁹„Fraților, vă pot spune deslușit: strămoșul nostru David a murit și a fost îngropat, iar mormântul lui este la noi până în ziua de azi. ³⁰Fiindcă era proroc și știa că Tatăl nostru îi jurase cu jurământ că va pune pe tronul lui pe unul din urmașii lui, ³¹el a văzut mai dinainte și a vorbit despre învierea lui Hristos, că El n-a fost lăsat în Locuința morților și trupul Lui n-a văzut putrezirea. ³²Pe acest Isus, Tatăl nostru L-a înviat, și noi toți suntem martori ai acestui lucru. ³³Așadar, fiind înălțat prin dreapta Tatălui nostru și primind de la Tatăl Duhul Sfânt cel făgăduit, a revărsat ceea ce vedeți și auziți acum.

³⁴Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el însuși zice: «Tatăl nostru i-a zis Domnului meu: ‹Șezi la dreapta mea, ³⁵până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale.›»

³⁶„Să știe bine, așadar, toată casa lui Israel că Tatăl nostru L-a făcut Domn și Hristos pe acest Isus, pe care voi L-ați răstignit.”

³⁷Auzind acestea, au fost străpunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?”

³⁸Petru le-a zis: „Pocăiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Duhului Sfânt. ³⁹Căci făgăduința este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei de departe, pentru oricâți îi va chema la sine Suveranul, Tatăl nostru.” ⁴⁰Și prin multe alte cuvinte le mărturisea și îi îndemna cu stăruință, zicând: „Mântuiți-vă din mijlocul acestui neam stricat!” ⁴¹Cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați, și în ziua aceea s-au adăugat aproape trei mii de suflete.

Viața ca familie a Tatălui

⁴²Ei stăruiau în învățătura apostolilor și în părtășia frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni. ⁴³Fiecare era cuprins de teamă, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne. ⁴⁴Toți cei ce credeau erau împreună și aveau toate de obște. ⁴⁵Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. ⁴⁶În fiecare zi stăruiau cu un gând în Templu, frângeau pâinea pe la case și își luau hrana cu bucurie și cu inimă curată, ⁴⁷lăudând pe Tatăl nostru și având trecere înaintea întregului popor. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.