2 Samuel 3

3 ¹Războiul dintre casa lui Saul și casa lui David a durat multă vreme. David se întărea tot mai mult, în timp ce casa lui Saul slăbea din ce în ce mai mult. ²Lui David i s-au născut fii la Hebron. Întâiul lui născut a fost Amnon, a cărui mamă era Ahinoam din Izreel; ³al doilea, Chileab, din Abigail, văduva lui Nabal din Carmel; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fiica lui Talmai, împăratul Gheșurului; ⁴al patrulea, Adonia, fiul Haghitei; al cincilea, Șefatia, fiul Abitalei; ⁵iar al șaselea, Itream, din Egla, soția lui David. Aceștia au fost fiii lui David care i s-au născut la Hebron.

Abner trece de partea lui David

⁶În timpul războiului dintre casa lui Saul și casa lui David, Abner își întărea tot mai mult poziția în casa lui Saul. ⁷Saul avusese o țiitoare numită Rițpa, fiica lui Aiia. Iș-Boșet i-a zis lui Abner: „De ce te-ai culcat cu țiitoarea tatălui meu?”

⁸Abner, foarte mâniat de cuvintele lui Iș-Boșet, a zis: „Sunt eu un cap de câine care ține cu Iuda? Astăzi arăt mereu credință casei tatălui tău, Saul, fraților și prietenilor lui, și nu te-am dat în mâna lui David. Și totuși acum mă învinovățești pentru femeia aceasta! ^a a v8 „Cap de câine” era o insultă din vechime pentru un trădător sau un dușman netrebnic. ⁹Tatăl nostru să-i facă lui Abner la fel și chiar mai mult dacă nu voi face pentru David ceea ce Tatăl nostru i-a jurat, ¹⁰și anume să mut împărăția de la casa lui Saul și să întăresc tronul lui David peste Israel și peste Iuda, de la Dan până la Beer-Șeba.”

¹¹Și Iș-Boșet n-a mai putut să-i spună niciun cuvânt lui Abner, pentru că se temea de el.

¹²Abner a trimis soli la David din partea sa, zicând: „A cui este țara? Fă legământ cu mine și mâna mea va fi cu tine ca să-ți aduc tot Israelul de partea ta.”

¹³David a zis: „Bine, voi face legământ cu tine. Dar îți cer un singur lucru: nu-mi vei vedea fața decât dacă o aduci mai întâi pe Mical, fiica lui Saul, când vei veni.” ¹⁴David a trimis soli la Iș-Boșet, fiul lui Saul, zicând: „Dă-mi-o pe soția mea, Mical, pe care am logodit-o cu o sută de prepuțuri de filisteni.”

¹⁵Iș-Boșet a trimis și a luat-o de la bărbatul ei, Paltiel, fiul lui Laiș. ¹⁶Bărbatul ei a mers cu ea, plângând și urmând-o până la Bahurim. Atunci Abner i-a zis: „Întoarce-te.” Și el s-a întors.

¹⁷Abner a vorbit cu bătrânii lui Israel, zicând: „De multă vreme îl doriți pe David ca împărat peste voi. ¹⁸Acum lucrați, căci Tatăl nostru i-a făgăduit lui David: «Prin mâna robului meu David voi izbăvi pe poporul meu Israel din mâna filistenilor și a tuturor dușmanilor lor.»”

¹⁹Abner a vorbit și cu cei din Beniamin, apoi s-a dus la Hebron ca să-i spună lui David tot ce hotărâseră să facă Israel și toată casa lui Beniamin. ²⁰Când a venit Abner la David, la Hebron, cu douăzeci de oameni, David a dat un ospăț pentru Abner și oamenii lui. ²¹Abner i-a zis lui David: „Lasă-mă să merg să adun tot Israelul la domnul meu, împăratul, ca să facă legământ cu tine și să domnești peste tot ce-ți dorește inima.” David l-a lăsat pe Abner să plece, și el a plecat în pace.

Ioab îl ucide pe Abner

²²Tocmai atunci slujitorii lui David și Ioab s-au întors dintr-o incursiune cu multă pradă. Dar Abner nu mai era cu David la Hebron, căci David îl lăsase să plece, și el plecase în pace. ²³Când au sosit Ioab și toată oștirea lui, i s-a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat, care l-a lăsat să plece, și el a plecat în pace.”

²⁴Ioab s-a dus la împărat și i-a zis: „Ce ai făcut? Iată, Abner a venit la tine. De ce l-ai lăsat să plece, și acum s-a dus? ²⁵Îl cunoști pe Abner, fiul lui Ner: a venit să te înșele, ca să afle mișcările tale și tot ce faci.”

²⁶Când a ieșit Ioab de la David, a trimis soli după Abner, care l-au adus înapoi de la fântâna Sira. Dar David nu știa nimic. ²⁷Când s-a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte la poartă, ca să-i vorbească în taină, și acolo l-a înjunghiat în pântece. Așa a murit, pentru sângele lui Asael, fratele lui Ioab. ²⁸Mai târziu, când a auzit David, a zis: „Eu și împărăția mea suntem pe veci nevinovați înaintea Tatălui nostru de sângele lui Abner, fiul lui Ner. ²⁹Să cadă asupra capului lui Ioab și asupra întregii case a tatălui său! Să nu lipsească niciodată din casa lui Ioab cineva care are o scurgere sau lepră, care se sprijină în cârjă, care cade de sabie sau care duce lipsă de pâine.” ³⁰Astfel, Ioab și fratele său Abișai l-au ucis pe Abner pentru că îl omorâse pe fratele lor Asael în lupta de la Gabaon.

David îl jelește pe Abner

³¹David le-a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: „Rupeți-vă hainele, îmbrăcați-vă cu saci și jeliți înaintea lui Abner.” Împăratul David mergea în urma năsăliei. ³²L-au îngropat pe Abner la Hebron, iar împăratul a plâns în gura mare la mormântul lui, și tot poporul a plâns. ³³Împăratul a cântat cântarea aceasta de jale pentru Abner: „Trebuia să moară Abner cum moare un nebun? ³⁴Mâinile tale nu erau legate, picioarele tale nu erau puse în lanțuri. Ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi.” Și tot poporul l-a plâns din nou.

³⁵Apoi tot poporul a venit să-l îndemne pe David să mănânce ceva cât era încă ziuă, dar David a jurat: „Tatăl nostru să-mi facă așa și chiar mai rău dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui!”

³⁶Tot poporul a băgat de seamă și i-a plăcut; tot ce făcea împăratul plăcea întregului popor. ³⁷Astfel, în ziua aceea, tot poporul și tot Israelul au înțeles că nu împăratul voise moartea lui Abner, fiul lui Ner. ³⁸Împăratul le-a zis slujitorilor săi: „Nu știți că astăzi a căzut în Israel o căpetenie și un om mare? ³⁹Astăzi, deși sunt împărat uns, sunt slab, iar oamenii aceștia, fiii Țeruiei, sunt prea aspri pentru mine. Tatăl nostru să-i răsplătească celui ce face răul după răutatea lui.”