2 Cronici 18

18 ¹Iosafat avea mari bogății și multă cinste și s-a înrudit cu Ahab prin căsătorie. ²După câțiva ani, a coborât la Ahab, în Samaria, unde Ahab a tăiat multe oi și boi pentru el și pentru poporul care era cu el, îndemnându-l să atace Ramot-Galaadul. ³Ahab, împăratul lui Israel, l-a întrebat pe Iosafat, împăratul lui Iuda: „Vei merge cu mine la Ramot-Galaad?” El i-a răspuns: „Eu sunt ca tine, poporul meu ca poporul tău; ne alăturăm ție în război.”

⁴Dar Iosafat i-a zis împăratului lui Israel: „Caută mai întâi cuvântul Tatălui nostru.”

⁵Atunci împăratul lui Israel a adunat profeții, patru sute de oameni, și i-a întrebat: „Să mergem la luptă la Ramot-Galaad sau să ne oprim?” Ei au zis: „Suie-te, căci Dumnezeu îl va da în mâna împăratului.”

⁶Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici niciun profet al Tatălui nostru pe care să-l putem întreba?”

⁷Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: „A mai rămas un om prin care putem să-l întrebăm pe Tatăl nostru, dar îl urăsc, pentru că niciodată nu profețește nimic bun despre mine, ci numai rău. Este Mica, fiul lui Imla.” Iosafat i-a răspuns: „Să nu vorbească împăratul așa.”

⁸Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător și i-a zis: „Adu-l repede pe Mica, fiul lui Imla.”

⁹Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, ședeau fiecare pe tronul său, îmbrăcați în haine împărătești, în aria de treierat de la intrarea porții Samariei, și toți profeții profețeau înaintea lor. ¹⁰Zedechia, fiul lui Chenaana, și-a făcut niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: «Cu acestea vei împunge pe aramei până vor fi nimiciți.»”

¹¹Toți profeții profețeau la fel, zicând: „Suie-te la Ramot-Galaad și vei birui; Tatăl nostru îl va da în mâna împăratului.”

¹²Solul care fusese trimis să-l cheme pe Mica i-a zis: „Iată, cuvintele profeților sunt într-un glas în favoarea împăratului. Fie și cuvântul tău ca al lor; vorbește și tu de bine.”

¹³Dar Mica a zis: „Viu este Tatăl nostru că voi spune numai ceea ce spune Tatăl meu.”

¹⁴Când a venit, împăratul l-a întrebat: „Mica, să mergem la luptă la Ramot-Galaad sau să mă opresc?” El a răspuns: „Suiți-vă și veți birui; vor fi dați în mâinile voastre.”

¹⁵Dar împăratul i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Tatălui nostru?”

¹⁶Mica a zis: „Am văzut tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor. Și Tatăl nostru a zis: «Aceștia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace.»”

¹⁷Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Nu ți-am spus eu că nu-mi va profeți nimic bun, ci numai rău?”

¹⁸Mica a zis: „De aceea, ascultați cuvântul Tatălui nostru: L-am văzut pe Tatăl nostru șezând pe tronul său, și toată oștirea cerului stând la dreapta și la stânga lui.

¹⁹Și Tatăl nostru a zis: «Cine îl va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie și să cadă la Ramot-Galaad?» Unul a răspuns într-un fel, altul în altul.

²⁰Atunci a ieșit un duh și, stând înaintea Tatălui nostru, a zis: «Îl voi amăgi eu.» Și Tatăl nostru l-a întrebat: «Cum?»

²¹El a zis: «Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeților lui.» Și Tatăl nostru a zis: «Îl vei amăgi și vei izbuti. Ieși și fă așa.»

²²Și acum, iată, Tatăl nostru a pus un duh mincinos în gura acestor profeți ai tăi și Tatăl nostru a rostit nenorocirea împotriva ta.”

²³Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Mica peste obraz și a zis: „Pe ce cale a ieșit Duhul lui Dumnezeu din mine ca să-ți vorbească?”

²⁴Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei intra dintr-o odaie în alta ca să te ascunzi.”

²⁵Împăratul lui Israel a zis: „Luați-l pe Mica și duceți-l înapoi la Amon, mai-marele cetății, și la Ioas, fiul împăratului, ²⁶și spuneți: «Așa vorbește împăratul: Băgați-l pe omul acesta în temniță și hrăniți-l cu puțină pâine și cu puțină apă până mă voi întoarce în pace.»”

²⁷Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, atunci n-a vorbit Tatăl nostru prin mine.” Și a mai zis: „Ascultați, toate popoarele!”

Ahab cade așa cum a prevestit Tatăl

²⁸Așa că împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot-Galaad. ²⁹Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Eu mă voi deghiza ca să intru în luptă, dar tu îmbracă-ți hainele împărătești.” Și împăratul lui Israel s-a deghizat, și au intrat în luptă. ³⁰Împăratul Aramului dăduse poruncă mai-marilor carelor sale, zicând: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu împăratul lui Israel.”

³¹Când mai-marii carelor l-au văzut pe Iosafat, au zis: „Acesta este împăratul lui Israel”, și s-au întors să se lupte cu el. Dar Iosafat a strigat, și Tatăl nostru l-a ajutat și i-a îndepărtat de la el. ³²Când mai-marii carelor au văzut că nu era împăratul lui Israel, au încetat să-l mai urmărească. ³³Dar un om a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armurii. Împăratul i-a zis vizitiului său: „Întoarce și scoate-mă din luptă, căci sunt rănit.” ³⁴Lupta a fost înverșunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat ridicat în carul său, cu fața spre aramei, până seara, și a murit la apusul soarelui.