Iov 6

6 ¹Atunci Iov a răspuns: ²„O, de-ar putea fi cântărită durerea mea și de-ar fi pusă laolaltă în cumpănă toată nenorocirea mea! ³Căci negreșit ar fi mai grea decât nisipul mărilor—de aceea au fost cuvintele mele nechibzuite. ⁴Căci săgețile Celui Atotputernic sunt în mine; duhul meu le soarbe otrava; spaimele lui Dumnezeu sunt rânduite împotriva mea. ⁵Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă sau mugește boul când are nutreț? ⁶Oare se mănâncă fără sare mâncarea fără gust sau este vreo savoare în zeama de nalbă? ^a a v6 Nalba este o plantă sălbatică; zeama ei apoasă era searbădă și neapetisantă — o imagine a unei mâncări fără hrană și fără farmec. ⁷Sufletul meu refuză să atingă aceste lucruri; asemenea bucate îmi sunt o mâncare scârboasă. ⁸O, de mi s-ar împlini cererea și de mi-ar da Dumnezeu ceea ce doresc, ⁹ca Dumnezeu să binevoiască să mă zdrobească, să-și dezlănțuie mâna și să mă curme! ¹⁰Aceasta mi-ar fi totuși mângâierea— aș sălta de bucurie chiar și într-o durere care nu arată milă—că n-am tăgăduit cuvintele Celui Sfânt. ¹¹Ce putere am eu ca să mai nădăjduiesc? Și ce sfârșit mă așteaptă ca să am răbdare? ¹²Este puterea mea o putere de piatră? Este carnea mea de aramă? ¹³Oare nu mai este niciun ajutor în mine, acum când înțelepciunea sănătoasă a fost izgonită de la mine? ¹⁴Cel care îi refuză bunătatea prietenului său părăsește teama de Cel Atotputernic. ¹⁵Dar frații mei sunt înșelători ca un pârâu din pustiu, ca albiile pâraielor care se revarsă și apoi seacă, ¹⁶întunecate de gheața care se topește, umflate de zăpada ascunsă, ¹⁷dar la vreme de secetă se usucă; când vine arșița, pier din locul lor. ¹⁸Caravanele se abat din drumul lor; urcă în pustietate și pier. ¹⁹Caravanele din Tema caută apă; călătorii din Seba nădăjduiesc în ea. ²⁰Sunt rușinați fiindcă s-au încrezut; ajung la locul acela și rămân dezamăgiți. ²¹Acum și voi ați ajuns o nimica; vedeți ceva înspăimântător și vă temeți. ²²Am zis eu vreodată: «Dați-mi ceva»? Sau: «Oferiți pentru mine o mită din averea voastră»? ²³Sau: «Scăpați-mă din mâna vrăjmașului»? Sau: «Răscumpărați-mă din strânsoarea celor nemiloși»? ²⁴Învățați-mă și voi tăcea; arătați-mi unde am greșit. ²⁵Cât de dureroase pot fi cuvintele cinstite! Dar ce dovedește de fapt mustrarea voastră? ²⁶Vă gândiți să îndreptați niște simple cuvinte, socotind ca vânt vorbele unui om deznădăjduit? ²⁷Voi ați trage chiar la sorți pentru un orfan și ați face negoț cu propriul vostru prieten. ²⁸Dar acum, vă rog, priviți la mine—niciodată nu v-aș minți în față. ²⁹Opriți-vă, vă rog; să nu se facă nicio nedreptate. Opriți-vă—neprihănirea mea încă rămâne în picioare. ³⁰Este oare vreo nedreptate pe limba mea? Oare gura mea nu deosebește ce este vătămător?”