Iov 5

5 ¹„Strigă acum — este oare cineva care să-ți răspundă? Spre care dintre cei sfinți te vei întoarce? ²Căci mânia îl ucide pe cel nebun, iar pizma îl omoară pe cel neghiob. ³Eu însumi am văzut un nebun prinzând rădăcină, dar deodată i-am blestemat locuința. ⁴Copiii lui sunt departe de scăpare; sunt zdrobiți la judecată și nu este nimeni care să-i scape. ⁵Cel flămând îi mănâncă secerișul, luându-l chiar dintre spini, iar cel însetat râvnește după avuția lui. ⁶Căci nenorocirea nu iese din țărână, nici necazul nu răsare din pământ. ⁷Dar omul se naște pentru necaz, la fel cum scânteile zboară în sus.

⁸„Cât despre mine, eu L-aș căuta pe Dumnezeu, iar lui Dumnezeu i-aș încredința pricina mea. ⁹El face lucruri mari, de nepătruns, minuni fără număr. ¹⁰El dă ploaie peste fața pământului și trimite apă peste câmpii. ¹¹El îi înalță pe cei smeriți, iar cei ce jelesc sunt ridicați la loc sigur. ¹²El zădărnicește planurile celor vicleni, așa că mâinile lor nu izbândesc nimic. ¹³El îi prinde pe cei înțelepți în viclenia lor, iar planurile celor șireți sunt spulberate. ¹⁴Ziua se întâlnesc cu întunericul și la amiază bâjbâie ca și cum ar fi noapte. ¹⁵Dar El îl scapă pe cel nevoiaș de sabia gurii lor și din mâna celui puternic. ¹⁶Așa că cel sărac are nădejde, iar nedreptatea își închide gura.

¹⁷„Ferice de omul pe care îl mustră Dumnezeu; de aceea nu disprețui certarea Celui Atotputernic. ^a a v17 Aceste cuvinte sunt ale lui Elifaz — nu verdictul Tatălui nostru asupra lui Iov. La 42:7, Tatăl nostru îl mustră pe Elifaz pentru că l-a înfățișat greșit; ceea ce sună ca o înțelepciune bine așezată este folosit ca armă pentru a lăsa să se înțeleagă că suferința lui Iov ar trebui să dovedească un păcat ascuns. ¹⁸Căci El rănește, dar tot El leagă rana; El zdrobește, dar mâinile lui vindecă. ¹⁹Din șase necazuri te va izbăvi, iar în al șaptelea niciun rău nu se va atinge de tine. ²⁰În vreme de foamete te va răscumpăra de la moarte, iar în vreme de război, de puterea sabiei. ²¹Vei fi ascuns de biciul limbii și nu te vei teme de pustiire când va veni. ²²De pustiire și de foamete vei râde și nu te vei teme de fiarele sălbatice ale pământului. ²³Căci vei avea un legământ cu pietrele câmpului, iar fiarele câmpului vor fi în pace cu tine. ²⁴Vei ști că cortul tău este în siguranță; îți vei cerceta staulul și nu vei găsi nimic lipsă. ²⁵Vei ști că copiii tăi vor fi mulți, iar urmașii tăi, ca iarba pământului. ²⁶Vei ajunge la mormânt la bătrânețe adâncă, ca un snop strâns la vremea lui.

²⁷„Da, aceasta am cercetat-o noi și este adevărat. Ascult-o și cunoaște-o pentru tine însuți.”