Ieremia 36

36 ¹În al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a venit acest cuvânt la Ieremia din partea Tatălui nostru:

²„Ia un sul și scrie pe el tot ce ți-am vorbit împotriva lui Israel, a lui Iuda și a tuturor neamurilor, din ziua în care ți-am vorbit întâi, în zilele lui Iosia, până astăzi. ³Poate că cei din Iuda vor auzi tot răul pe care am de gând să-l aduc asupra lor și se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea, ca să le iert nelegiuirea și păcatul.”

⁴Ieremia l-a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia, și Baruc a scris pe un sul, după cum îi spunea Ieremia, toate cuvintele pe care i le vorbise Tatăl nostru. ⁵Apoi Ieremia i-a poruncit lui Baruc: „Eu sunt oprit și nu pot să merg la casa Tatălui nostru. ⁶Du-te și citește din sul cuvintele Tatălui nostru pe care le-ai scris după cum ți-am spus — citește-le în auzul întregului popor, în casa Tatălui nostru, într-o zi de post, și în auzul celor din Iuda care vin din cetățile lor. ⁷Poate că rugămintea lor pentru îndurare va ajunge înaintea Tatălui nostru și se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea, căci mare este mânia pe care a vestit-o Tatăl nostru împotriva poporului acestuia.”

⁸Baruc, fiul lui Neriia, a făcut tot ce i-a poruncit Ieremia, prorocul, și a citit din carte cuvintele Tatălui nostru, în casa Tatălui nostru. ⁹În al cincilea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, în luna a noua, tot poporul din Ierusalim și tot poporul care venea din cetățile lui Iuda au vestit un post înaintea Tatălui nostru. ¹⁰Baruc a citit din sul cuvintele lui Ieremia, în auzul întregului popor, în casa Tatălui nostru, în odaia lui Ghemaria, fiul lui Șafan, cărturarul, în curtea de sus, la intrarea Porții celei Noi a casei Tatălui nostru.

¹¹Când Micaia, fiul lui Ghemaria, fiul lui Șafan, a auzit toate cuvintele Tatălui nostru din sul, ¹²s-a coborât la casa împăratului, în odaia cărturarului, unde stăteau toate căpeteniile: Elișama, cărturarul, Delaia, fiul lui Șemaia, Elnatan, fiul lui Acbor, Ghemaria, fiul lui Șafan, Zedechia, fiul lui Hanania, și toate celelalte căpetenii. ¹³Micaia le-a spus toate cuvintele pe care le auzise când Baruc citea din carte în auzul poporului. ¹⁴Atunci toate căpeteniile l-au trimis la Baruc pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Șelemia, fiul lui Cuși, ca să-i spună: „Ia în mână sulul din care ai citit în auzul poporului și vino.” Baruc, fiul lui Neriia, a luat sulul în mână și a venit la ei.

¹⁵Ei i-au zis: „Stai jos și citește-l în auzul nostru.” Și Baruc l-a citit în auzul lor.

¹⁶Când au auzit toate cuvintele, s-au întors înspăimântați unul spre altul și i-au zis lui Baruc: „Trebuie să spunem împăratului toate aceste cuvinte.” ¹⁷Apoi l-au întrebat pe Baruc: „Spune-ne, cum ai scris toate aceste cuvinte? După spusele lui?”

¹⁸Baruc le-a răspuns: „El îmi spunea cu gura lui toate aceste cuvinte, iar eu le scriam în carte cu cerneală.”

¹⁹Atunci căpeteniile i-au zis lui Baruc: „Du-te și ascunde-te, tu și Ieremia, și nimeni să nu știe unde sunteți.”

²⁰Apoi s-au dus la împărat, în curte, lăsând sulul în odaia lui Elișama, cărturarul, și i-au spus împăratului toate cuvintele. ²¹Împăratul l-a trimis pe Iehudi să ia sulul, iar el l-a luat din odaia lui Elișama, cărturarul. Și Iehudi l-a citit în auzul împăratului și al tuturor căpeteniilor care stăteau în jurul împăratului. ²²Împăratul ședea în casa de iarnă — era în luna a noua — și înaintea lui ardea focul într-un vas cu jăratic. ²³Pe măsură ce Iehudi citea trei sau patru coloane, împăratul le tăia cu briceagul cărturarului și le arunca în focul din vas, până a ars tot sulul în foc. ²⁴Dar împăratul și toți slujitorii lui care au auzit aceste cuvinte nu s-au înspăimântat și nu și-au sfâșiat hainele. ^a a v24 Sfâșierea hainelor era un semn tradițional de durere, de jale sau de pocăință înaintea lui Dumnezeu. ²⁵Elnatan, Delaia și Ghemaria au stăruit de împărat să nu ardă sulul, dar el n-a vrut să-i asculte. ²⁶Împăratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul împăratului, lui Seraia, fiul lui Azriel, și lui Șelemia, fiul lui Abdeel, să-l prindă pe Baruc, cărturarul, și pe Ieremia, prorocul. Dar Tatăl nostru i-a ascuns.

²⁷După ce împăratul a ars sulul cu cuvintele pe care le scrisese Baruc după spusele lui Ieremia, a venit cuvântul Tatălui nostru la Ieremia astfel:

²⁸„Ia alt sul și scrie pe el toate cuvintele care erau pe cel dintâi sul, pe care l-a ars Ioiachim, împăratul lui Iuda. ²⁹Iar despre Ioiachim, împăratul lui Iuda, să spui: Așa vorbește Tatăl nostru: Tu ai ars sulul acesta, zicând: «De ce ai scris în el că împăratul Babilonului va veni negreșit și va nimici țara aceasta și va face să piară din ea oameni și dobitoace?» ³⁰De aceea, așa vorbește Tatăl nostru despre Ioiachim, împăratul lui Iuda: Niciunul dintre ai lui nu va ședea pe scaunul de domnie al lui David, iar trupul lui mort va fi aruncat la căldura zilei și la frigul nopții. ³¹Îl voi pedepsi pe el, pe urmașii lui și pe slujitorii lui pentru nelegiuirea lor și voi aduce asupra lor, asupra locuitorilor Ierusalimului și asupra oamenilor lui Iuda tot răul pe care l-am vestit împotriva lor — dar ei n-au ascultat.”

³²Ieremia a luat alt sul și l-a dat lui Baruc, fiul lui Neriia, cărturarul, iar acesta a scris în el, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din sulul pe care-l arsese în foc Ioiachim, împăratul lui Iuda, adăugând și multe alte cuvinte asemănătoare.