Isaia 7

7 ¹În zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, Rețin, împăratul Aramului, și Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, au pornit împotriva Ierusalimului ca să lupte împotriva lui, dar nu au putut să-l biruiască. ²Când casa lui David a auzit: „Aram s-a aliat cu Efraim”, s-a cutremurat inima lui Ahaz și inima poporului său, cum se clatină copacii pădurii în bătaia vântului.

³Atunci Tatăl nostru i-a zis lui Isaia: „Ieși înaintea lui Ahaz, tu și fiul tău Șear-Iașub, la capătul canalului iazului de sus, pe drumul care duce la Ogorul Nălbitorului, ^a a v3 Șear-Iașub înseamnă „o rămășiță se va întoarce” — numele băiatului era el însuși un mesaj de speranță adus unui împărat înspăimântat. ⁴și spune-i: Ia seama, stai liniștit, nu te teme și nu-ți pierde cumpătul din cauza acestor două cozi de tăciuni care fumegă — din cauza mâniei aprinse a lui Rețin, a Aramului și a fiului lui Remalia. ⁵Pentru că Aram, împreună cu Efraim și cu fiul lui Remalia, a plănuit răul împotriva ta, zicând:

⁶«Să pornim împotriva lui Iuda, să-l îngrozim, să facem o spărtură în el pentru noi și să punem împărat peste el pe fiul lui Tabeel», ⁷Așa vorbește Stăpânul Tată: Așa ceva nu va sta în picioare și nu se va întâmpla. ⁸Căci capul Aramului este Damascul, și capul Damascului este Rețin. În șaizeci și cinci de ani Efraim va fi zdrobit — nu va mai fi un popor. ⁹Capul lui Efraim este Samaria, și capul Samariei este fiul lui Remalia. Dacă nu stați tari în credință, nu veți sta nicidecum în picioare.”

Tatăl îi vorbește din nou lui Ahaz

¹⁰Tatăl nostru i-a vorbit din nou lui Ahaz, zicând:

¹¹„Cere-I un semn Tatălui tău; fă-l adânc ca mormântul sau înalt ca cerurile.”

¹²Dar Ahaz a zis: „Nu voi cere și nu-L voi pune la încercare pe Tatăl nostru.”

¹³Isaia a zis: „Ascultați, casă a lui David! Nu vă ajunge că obosiți oamenii? Trebuie să-L obosiți și pe Tatăl meu? ¹⁴De aceea Stăpânul Tată însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și îi va pune numele Emanuel. ^b b v14 Matei aplică această profeție direct lui Isus, născut din fecioara Maria (Matei 1:22-23). „Emanuel” înseamnă „Dumnezeu cu noi” — Tatăl nostru apropiindu-Se în Fiul Său. ¹⁵Va mânca smântână și miere până când va ști să lepede răul și să aleagă binele. ¹⁶Dar înainte ca băiatul să știe să lepede răul și să aleagă binele, țara ai cărei doi împărați te înspăimântă va fi părăsită.

¹⁷Tatăl nostru va aduce peste tine, peste poporul tău și peste casa tatălui tău zile cum nu au mai fost de când s-a despărțit Efraim de Iuda — pe împăratul Asiriei.

¹⁸În ziua aceea, Tatăl nostru va șuiera muștei de la capătul râurilor Egiptului și albinei din țara Asiriei, ¹⁹și vor veni toate și se vor așeza în văile prăpăstioase și în crăpăturile stâncilor, pe toți mărăcinii și la toate adăpătorile.

²⁰În ziua aceea, Stăpânul Tată va rade — cu un brici închiriat de dincolo de Eufrat, cu împăratul Asiriei — părul capului și al picioarelor și va rade și barba. ²¹În ziua aceea, un om va ține în viață o juncă și două oi, ²²și, din pricina belșugului de lapte, va mânca smântână; toți cei rămași în țară vor mânca smântână și miere.

²³În ziua aceea, orice loc cu o mie de vițe de vie, în valoare de o mie de arginți, va ajunge numai spini și mărăcini. ²⁴Vor veni acolo cu săgeți și cu arcul, căci toată țara va fi numai mărăcini și spini. ²⁵Nu vei mai merge pe dealurile care se lucrau cândva cu sapa, de frica mărăcinilor și a spinilor; vor ajunge pășune pentru vite și loc de călcat pentru oi.”