Isaia vede tronul
În anul morții lui Ozia, Isaia îl vede pe Tatăl nostru șezând pe tron și este zdrobit de propriile buze necurate, până când un cărbune de pe altar le atinge. Se oferă înainte de a auzi însărcinarea: să vorbească unui popor care nu va înțelege, până când cetățile vor rămâne pustii. Rămâne doar o buturugă.
6 1În anul în care a murit împăratul Ozia, l-am văzut pe Domnul Isus șezând pe un tron înalt și înălțat, iar poalele mantiei lui umpleau templul. a a v1 Apostolul Ioan ne spune că Isaia a văzut slava lui Isus — Ioan 12:41. 2Deasupra lui stăteau serafimi, fiecare cu câte șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele, iar cu două zburau. 3Strigau unul către altul: „Sfânt, sfânt, sfânt este Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Domnul oștirilor cerești; tot pământul este plin de slava lui.” b b v3 Întreitul „sfânt” al serafimilor este înțeles de tradiția creștină ca o închinare adusă Dumnezeului Treimic. Noul Testament numește fiecare Persoană a acestei viziuni a tronului: pe Isus (Ioan 12:41), pe Duhul Sfânt (Faptele apostolilor 28:25) și pe Tatăl — reluată în viziunea paralelă a lui Ioan (Apocalipsa 4:8).
4La sunetul glasurilor lor s-au zguduit temeliile pragurilor, iar casa s-a umplut de fum. 5Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate și locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate — și ochii mei l-au văzut pe Împărat, pe Isus, Domnul tuturor oștirilor cerești!”
6Atunci unul dintre serafimi a zburat la mine, având în mână un cărbune aprins, pe care îl luase cu cleștele de pe altar. 7Mi-a atins gura cu el și a zis: „Iată, acesta ți-a atins buzele; vina ta este îndepărtată, iar păcatul tău este ispășit.”
8Apoi am auzit glasul Domnului nostru Isus zicând: „Pe cine să trimit? Cine va merge pentru noi?” Am zis: „Iată-mă. Trimite-mă.”
9El a zis: „Du-te și spune poporului acestuia: «Auziți întruna, dar nu înțelegeți; priviți întruna, dar nu pricepeți.» 10Îngroașă inima poporului acestuia; fă-le urechile surde și ochii orbi — ca nu cumva să vadă cu ochii lor, să audă cu urechile lor, să înțeleagă cu inima lor, să se întoarcă și să fie vindecați.”
11Atunci am zis: „Până când, Doamne Isuse?” El a răspuns: „Până când cetățile vor zăcea ruinate și pustii, casele vor rămâne fără oameni, iar țara va fi lăsată cu totul pustie,
12„Până când Tatăl nostru va fi trimis poporul departe, iar o pustietate întinsă va acoperi țara. c c v12 Isus, aflat pe tron, îl numește aici pe Tatăl nostru — numind o Persoană diferită a aceluiași Dumnezeu care trimite poporul în exil.
13Și chiar dacă o zecime va rămâne în ea, va fi arsă din nou — ca un terebint sau un stejar al cărui ciot rămâne când este tăiat. Sămânța sfântă este ciotul ei.” d d v13 Terebintul este un copac mare și rămuros — asemănător stejarului — care lasă un ciot lat când este tăiat.
