Isaia 8

8 ¹Tatăl nostru mi-a zis: „Ia o tăbliță mare și scrie pe ea deslușit: «A lui Maher-Șalal-Haș-Baz.»” ^a a v1 Maher-Șalal-Haș-Baz înseamnă „grabnic la pradă, iute la jaf” — un semn viu că Asiria avea să ducă în curând Damascul și Samaria. ²Așa că mi-am luat martori de încredere care să depună mărturie pentru mine—pe preotul Urie și pe Zaharia, fiul lui Ieberechia.

³Apoi m-am apropiat de prorociță; ea a rămas însărcinată și a născut un fiu, iar Tatăl nostru mi-a zis: „Pune-i numele Maher-Șalal-Haș-Baz. ⁴Înainte ca băiatul să știe să strige «tatăl meu» sau «mama mea», bogăția Damascului și prada Samariei vor fi duse înaintea împăratului Asiriei.”

⁵Tatăl nostru mi-a vorbit din nou:

⁶„Pentru că poporul acesta a respins apele line ale Șiloahului și se bucură de Rețin și de fiul lui Remalia, ^b b v6 Șiloahul era un pârâu mic și domol care curgea pe lângă Ierusalim — pus în mod intenționat în contrast cu puhoiul copleșitor al Eufratului din versetul 7. ⁷de aceea Tatăl Suveran va aduce împotriva lor apele puternice și năvalnice ale Râului—pe împăratul Asiriei cu toată slava lui. Se va revărsa peste toate albiile sale și va trece peste toate malurile sale, ⁸și va năvăli în Iuda, revărsându-se și trecând mai departe, ajungând până la gât; iar aripile lui întinse vor umple lățimea țării tale, Emanuel.”

⁹Fiți zdrobite, voi, popoare, și frângeți-vă! Ascultați, toate ținuturile de departe! Încingeți-vă armura și frângeți-vă; încingeți-vă armura și frângeți-vă! ¹⁰Faceți-vă planul, dar va fi zădărnicit; rostiți-vă cuvântul, dar nu se va împlini—căci Tatăl nostru este cu noi.

¹¹Căci așa mi-a vorbit Tatăl nostru, cu mâna lui puternică asupra mea, avertizându-mă să nu umblu pe calea poporului acestuia:

¹²„Nu numiți uneltire tot ce poporul acesta numește uneltire; nu vă temeți de ce se tem ei și nu vă îngroziți. ¹³Tatăl oștirilor cerești—el este Cel pe care trebuie să-L socotiți sfânt. El să fie temerea voastră; el să fie groaza voastră. ¹⁴El va fi un locaș sfânt; dar pentru amândouă casele lui Israel el va fi o piatră de poticnire și o stâncă de cădere, iar pentru locuitorii Ierusalimului o cursă și un laț. ^c c v14 Atât Petru, cât și Pavel Îl numesc pe Isus această piatră — 1 Petru 2:8; Romani 9:33. ¹⁵Mulți dintre ei se vor poticni; vor cădea și vor fi zdrobiți, vor fi prinși în laț și vor fi luați captivi.”

¹⁶Păstrează mărturia; pecetluiește învățătura printre ucenicii mei. ¹⁷Îl voi aștepta pe Tatăl nostru, care își ascunde fața de casa lui Iacov; voi nădăjdui în el. ¹⁸Iată-mă, eu și copiii pe care mi i-a dat Tatăl nostru—semne și minuni în Israel din partea Tatălui oștirilor cerești, care locuiește pe muntele Sion. ^d d v18 Evrei 2:13 pune aceste cuvinte în gura lui Isus — copiii pe care îi revendică sunt cei pe care i-i dă Tatăl nostru.

¹⁹Când vă vor spune: „Întrebați-i pe cei ce cheamă morții și pe cei ce întreabă duhurile, care șoptesc și bolborosesc”, oare nu trebuie un popor să-L întrebe pe Tatăl său? Să întrebe ei pe cei morți pentru cei vii? ²⁰La învățătură și la mărturie! Dacă nu vorbesc potrivit cu acest cuvânt, nu au lumina zorilor. ²¹Necăjiți și flămânzi, vor rătăci prin țară; iar când vor fi hămesiți, se vor mânia și îi vor blestema pe împăratul lor și pe Tatăl lor, și se vor uita în sus. ²²Își vor îndrepta privirea spre pământ și nu vor vedea decât necaz și întuneric, negura strâmtorării; și vor fi izgoniți în beznă de nepătruns.