Lumina răsare peste Galileea
Lumina vine mai întâi peste ținutul umilit, echipamentul însângerat de luptă este ars și ni se dă un copil care este numit Tatăl veșnic. Apoi tonul se înăsprește: Efraim răspunde ruinei lăudându-se cu materiale de construcție mai bune, conducătorii rătăcesc poporul, fratele își devorează fratele, iar mâna întinsă nu se retrage.
9 1Dar nu va mai fi întuneric pentru cea care era în chin. Mai înainte a smerit țara lui Zabulon și a lui Neftali, dar mai apoi a dat cinste drumului mării, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. a a v1 Matei aplică această profeție slujirii lui Isus în Galileea — Matei 4:15-16. Lumina care răsare în Zabulon și Neftali este Isus însuși. 2Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare; peste cei ce locuiau într-o țară a întunericului adânc a strălucit o lumină. b b v2 Matei ne spune că această lumină a răsărit în Isus — el aplică chiar aceste cuvinte începutului slujirii lui în Galileea (Matei 4:15-16). 3Tu ai înmulțit neamul; i-ai sporit bucuria. Se bucură înaintea ta ca de bucuria secerișului, cum se veselesc oamenii când își împart prada. 4Căci jugul care îl apăsa și drugul de pe umărul lui, nuiaua asupritorului său, le-ai sfărâmat ca în ziua lui Madian. 5Căci orice încălțăminte a războinicului care calcă în vuietul luptei și orice haină îmbibată cu sânge vor fi arse, hrană pentru foc. 6Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat; și domnia va fi pe umărul lui. Și îl vor numi Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Tată veșnic, Domn al păcii. 7Domnia lui va crește neîncetat și pacea nu va avea sfârșit, pe tronul lui David și peste împărăția lui, ca s-o întemeieze și s-o întărească prin judecată și prin neprihănire, de acum și pentru totdeauna. Râvna Tatălui oștirilor cerești va face aceasta. c c v7 Tronul lui David își găsește Împăratul veșnic în Isus — Luca 1:32-33. Tatăl nostru, Domnul tuturor oștirilor cerești, înfăptuiește ceea ce niciun împărat pământesc nu putea: o împărăție a dreptății și a neprihănirii fără sfârșit.
Un cuvânt împotriva mândriei lui Iacov
8Tatăl Suveran a trimis un cuvânt împotriva lui Iacov, și acesta a căzut peste Israel. 9Și tot poporul va ști aceasta — Efraim și locuitorii Samariei — cei care spun cu inimi mândre și trufașe: 10„Cărămizile au căzut, dar vom zidi din nou cu pietre cioplite; sicomorii au fost tăiați, dar vom pune cedri în locul lor.” 11De aceea Tatăl nostru ridică împotriva lor pe potrivnicii lui Rețin și le stârnește vrăjmașii. 12Aramul de la răsărit și filistenii de la apus au devorat Israelul cu gura deschisă. Cu toate acestea, mânia lui nu s-a abătut, și mâna lui este încă întinsă.
13Totuși poporul nu s-a întors la Cel care l-a lovit și nici nu a căutat pe Tatăl oștirilor cerești. 14De aceea Tatăl nostru a retezat din Israel și capul, și coada, și ramura de palmier, și trestia, într-o singură zi, 15bătrânul și omul cu vază sunt capul, iar profetul care învață minciuni este coada. 16Căci cei ce călăuzesc poporul acesta îl duc în rătăcire, iar cei călăuziți de ei sunt înghițiți. 17De aceea Tatăl Suveran nu se bucură de tinerii lor și nu are milă de orfanii și de văduvele lor; căci toți sunt nelegiuiți și făcători de rău, și orice gură spune nebunie. Cu toate acestea, mânia lui nu s-a abătut, și mâna lui este încă întinsă.
18Căci răutatea arde ca un foc; mistuie mărăcinii și spinii; aprinde desișurile pădurii, și ele se înalță rotindu-se într-un stâlp de fum. 19Prin mânia Tatălui oștirilor cerești, țara este arsă, și poporul a ajuns ca hrana pentru foc; nimeni nu-și cruță fratele. 20Înșfacă la dreapta, dar tot flămânzi rămân; devorează la stânga, dar nu se satură; fiecare devorează carnea brațului său. 21Manase îl devorează pe Efraim, și Efraim pe Manase, și împreună sunt împotriva lui Iuda. Cu toate acestea, mânia lui nu s-a abătut, și mâna lui este încă întinsă.
