Isaia 10

10 ¹Vai de cei ce dau hotărâri nedrepte și de cei ce scriu legi apăsătoare, ²ca să-i lipsească de dreptate pe cei săraci și să-i jefuiască pe cei nevoiași din poporul meu de drepturile lor, făcându-și din văduve prada lor și din orfani vânatul lor. ³Ce veți face în ziua pedepsei, când va veni prăpădul de departe? La cine veți fugi după ajutor? Unde vă veți lăsa bogăția? ⁴Nu vă rămâne decât să vă ghemuiți printre prizonieri sau să cădeți printre cei uciși. Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit; mâna Lui este încă întinsă.

Asiria, nuiaua din mâna Lui

⁵„Vai de Asiria, nuiaua mâniei mele, în a cărei mână se află ciomagul urgiei mele! ⁶Îl trimit împotriva unui neam fără Dumnezeu; împotriva poporului mâniei mele îi poruncesc, ca să ia pradă și să adune jaf, ca să-l calce în picioare ca pe noroiul de pe străzi.”

⁷Dar nu așa gândește el; nu așa plănuiește inima lui. Scopul lui este să nimicească, să stârpească neam după neam. ⁸Căci el zice: „Oare nu sunt toate căpeteniile mele împărați? ⁹Oare nu este Calno ca și Carchemiș? Oare nu este Hamat ca și Arpad? Oare nu este Samaria ca și Damasc? ¹⁰Așa cum mâna mea a cucerit împărățiile idolilor, ale căror chipuri cioplite întreceau pe cele ale Ierusalimului și ale Samariei, ¹¹oare nu voi face Ierusalimului și chipurilor lui cum am făcut Samariei și idolilor ei?”

¹²Când Tatăl suveran va fi sfârșit toată lucrarea Lui împotriva muntelui Sion și a Ierusalimului, voi pedepsi rodul inimii îngâmfate a împăratului Asiriei și trufia privirilor lui semețe.

¹³Căci el zice: „Cu puterea mâinii mele am făcut aceasta și cu înțelepciunea mea, căci am pricepere. Am mutat hotarele popoarelor și le-am jefuit comorile; i-am doborât pe cei ce ședeau pe tronuri, ca un viteaz. ¹⁴Mâna mea a ajuns la bogăția popoarelor ca la un cuib; cum se strâng niște ouă părăsite, așa am strâns eu tot pământul. Niciuna n-a bătut din aripă, n-a deschis ciocul să ciripească. ¹⁵Oare se înalță securea peste cel ce o mânuiește? Oare se fălește ferăstrăul împotriva celui ce îl folosește? Ca și cum nuiaua l-ar flutura pe cel ce o ridică, ca și cum toiagul ar ridica ceea ce nu este lemn!” ¹⁶De aceea Tatăl suveran, Tatăl oștirilor cerești, va trimite o boală mistuitoare printre războinicii lui voinici, și sub slava lui va izbucni un foc ca o flacără arzătoare. ¹⁷Lumina lui Israel va ajunge un foc, iar Sfântul nostru, o flacără; într-o singură zi va arde și va mistui spinii și mărăcinii lui. ¹⁸Slava pădurii lui și a câmpului lui roditor o va nimici Tatăl nostru cu totul, suflet și trup; va fi ca atunci când un bolnav se topește. ¹⁹Copacii rămași din pădurea lui vor fi așa de puțini, încât un copil i-ar putea număra.

Din nou sprijiniți pe Tatăl nostru

²⁰În ziua aceea, rămășița lui Israel și cei scăpați din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce i-a lovit, ci se vor sprijini cu adevărat pe Tatăl nostru, Sfântul lui Israel. ²¹O rămășiță se va întoarce — o rămășiță a lui Iacov — la Dumnezeul cel puternic. ²²Chiar dacă poporul tău, Israel, ar fi ca nisipul mării, numai o rămășiță se va întoarce. Nimicirea este hotărâtă, revărsându-se de neprihănire. ²³Căci Tatăl suveran, Tatăl oștirilor cerești, va împlini nimicirea hotărâtă în toată țara.

²⁴De aceea, așa vorbește Tatăl suveran, Tatăl oștirilor cerești: „Poporul meu, care locuiești în Sion, nu te teme de Asiria, care te lovește cu nuiaua și își ridică toiagul împotriva ta, cum a făcut Egiptul. ²⁵Căci peste foarte puțină vreme urgia mea va înceta, iar mânia mea se va întoarce spre nimicirea lor.” ²⁶Tatăl oștirilor cerești va ridica biciul împotriva lor, cum a lovit pe Madian la stânca Oreb; Își va ridica toiagul asupra mării, cum a făcut în Egipt. ^a a v26 Stânca Oreb este locul unde oamenii lui Ghedeon le-au ucis pe căpeteniile madianiților (Judecători 7:25). ²⁷În ziua aceea, povara lor se va ridica de pe umărul tău, și jugul lor, de pe grumazul tău; jugul va fi sfărâmat.

²⁸El vine împotriva Aiatului, trece prin Migron, își lasă proviziile la Micmaș. ²⁹Trec prin trecătoare: „Vom înnopta la Gheba.” Rama tremură; Ghibea lui Saul fuge. ³⁰Strigă, fiică a Galimului! Ascultă, Laișa! Sărmane Anatot! ³¹Madmena fuge; locuitorii Ghebimului caută adăpost. ³²Chiar în ziua aceasta se oprește la Nob, ridicându-și pumnul spre muntele fiicei Sionului, spre dealul Ierusalimului. ³³Iată, Tatăl suveran, Tatăl oștirilor cerești, va reteza crengile cu putere înspăimântătoare; copacii cei mai înalți vor fi doborâți, iar cei falnici, coborâți la pământ. ³⁴Va tăia desișul pădurii cu securea, și Libanul va cădea înaintea Celui Măreț.