2 Împărați 23

23 ¹Apoi împăratul a trimis vorbă și au adunat la el pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. ²Împăratul s-a suit la casa Tatălui nostru cu tot Iuda și cu toți locuitorii Ierusalimului — preoții, prorocii și tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. În auzul lor a citit toate cuvintele Cărții Legământului, care fusese găsită în casa Tatălui nostru. ³Împăratul stătea lângă stâlp și a încheiat un legământ înaintea Tatălui nostru: să-l urmeze și să păzească poruncile, mărturiile și legile lui din toată inima și din tot sufletul său, împlinind cuvintele legământului scrise în cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ.

⁴Împăratul a poruncit lui Hilchia, marele preot, preoților de rangul al doilea și ușierilor să scoată din templul Tatălui nostru toate lucrurile făcute pentru Baal, pentru Astarteea și pentru toată oștirea cerurilor. Le-a ars afară din Ierusalim, în câmpiile Chedronului, și le-a dus cenușa la Betel. ⁵A înlăturat pe preoții idolești pe care împărații lui Iuda îi puseseră să ardă tămâie pe înălțimile din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, precum și pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, zodiilor și întregii oștiri a cerurilor. ⁶A scos idolul Astarteei din casa Tatălui nostru afară din Ierusalim, în Valea Chedronului, l-a ars, l-a prefăcut în pulbere și a presărat pulberea pe mormintele oamenilor de rând. ⁷A dărâmat încăperile prostituaților de la templu, din casa Tatălui nostru, unde femeile țeseau corturi pentru Astarteea. ⁸A adus pe toți preoții din cetățile lui Iuda și a pângărit înălțimile unde preoții arseseră tămâie, de la Gheba până la Beer-Șeba. A dărâmat înălțimile de la porți — de la intrarea porții lui Iosua, dregătorul cetății, în stânga porții cetății. ⁹Totuși, preoții înălțimilor nu se suiau la altarul Tatălui nostru din Ierusalim, deși mâncau pâine nedospită în mijlocul fraților lor preoți. ¹⁰A pângărit Tofetul, din Valea Ben-Hinom, ca nimeni să nu-și mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh. ¹¹A înlăturat caii pe care împărații lui Iuda îi închinaseră soarelui, de la intrarea casei Tatălui nostru, lângă odaia lui Natan-Melec, slujbașul din incinta templului. Și a ars în foc carele soarelui. ¹²Altarele de pe acoperișul odăii de sus a lui Ahaz, pe care le făcuseră împărații lui Iuda, și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale casei Tatălui nostru, împăratul le-a dărâmat; le-a sfărâmat acolo și le-a aruncat pulberea în Valea Chedronului. ¹³Împăratul a pângărit înălțimile din fața Ierusalimului, la răsărit, din partea de miazăzi a Muntelui Pierzării, pe care le zidise Solomon, împăratul lui Israel, pentru Astarteea, idolul scârbos al sidonienilor, pentru Chemoș, idolul scârbos al Moabului, și pentru Milcom, idolul scârbos al amoniților. ^a a v13 Muntele Pierzării era culmea sudică a Muntelui Măslinilor, căpătând acest nume sumbru fiindcă Solomon zidise acolo altare pentru dumnezei străini. ¹⁴A sfărâmat stâlpii sacri, a tăiat idolii Astarteei și le-a umplut locurile cu oase omenești.

¹⁵Chiar și altarul din Betel — înălțimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a târât pe Israel în păcat — altarul acela și înălțimea le-a dărâmat; a ars înălțimea, a prefăcut-o în pulbere și a ars idolul Astarteei. ¹⁶Când s-a întors Iosia și a văzut mormintele de pe coasta dealului, a trimis oameni să ia oasele din morminte și să le ardă pe altar, pângărindu-l — ca să se împlinească cuvântul Tatălui nostru pe care îl vestise omul lui Dumnezeu când a prorocit aceste lucruri. ¹⁷El a întrebat: „Ce monument văd acolo?” Oamenii cetății i-au răspuns: „Mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda și a vestit împotriva altarului din Betel tocmai lucrurile pe care le-ai făcut.”

¹⁸„Lăsați-l în pace”, a zis el. „Nimeni să nu-i miște oasele.” Așa că i-au lăsat oasele în pace, împreună cu oasele prorocului care venise din Samaria. ¹⁹Iosia a îndepărtat și toate templele de pe înălțimile din cetățile Samariei, pe care le zidiseră împărații lui Israel ca să-l mânie pe Tatăl nostru; și le-a făcut întocmai cum făcuse la Betel. ²⁰A înjunghiat pe toți preoții înălțimilor acelora pe altare, a ars pe ele oase omenești și s-a întors la Ierusalim.

Iosia restabilește Paștele

²¹Apoi împăratul a poruncit întregului popor: „Prăznuiți Paștele în cinstea Tatălui vostru, așa cum este scris în această Carte a Legământului.” ²²Nu se mai ținuse un asemenea Paște din zilele judecătorilor care au cârmuit pe Israel și nici în toate zilele împăraților lui Israel și ai lui Iuda. ²³Dar în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-a ținut acest Paște în cinstea Tatălui nostru, la Ierusalim.

²⁴Iosia a îndepărtat și pe cei ce cheamă duhurile morților, pe ghicitori, idolii casei, idolii și toate urâciunile care se vedeau în Iuda și în Ierusalim — ca să împlinească cuvintele legii scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în casa Tatălui nostru. ²⁵Niciun împărat de dinaintea lui sau de după el nu s-a întors la Tatăl nostru așa cum s-a întors Iosia — din toată inima lui, din tot sufletul lui și din toată puterea lui, urmând întreaga lege a lui Moise. ²⁶Cu toate acestea, Tatăl nostru nu s-a întors din iuțimea mâniei lui celei mari și aprinse împotriva lui Iuda, din pricina tuturor faptelor prin care îl mâniase Manase.

²⁷Căci Tatăl nostru zisese: „Voi lepăda și pe Iuda dinaintea mea, cum am lepădat pe Israel, și voi arunca cetatea aceasta pe care o alesesem, Ierusalimul, și casa despre care spusesem: «Numele meu va fi acolo».”

²⁸Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut nu sunt oare scrise în cartea cronicilor împăraților lui Iuda? ²⁹În zilele lui, faraonul Neco al Egiptului s-a suit la râul Eufrat ca să-l ajute pe împăratul Asiriei. Împăratul Iosia i-a ieșit înainte, dar Neco l-a ucis la Meghido îndată ce l-a văzut. ³⁰Slujitorii lui i-au dus trupul cu carul de la Meghido la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul lui. Apoi poporul țării l-a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, l-a uns și l-a făcut împărat în locul tatălui său.

Ioahaz domnește și este dus în robie

³¹Ioahaz avea douăzeci și trei de ani când a ajuns împărat și a domnit trei luni la Ierusalim. Mama lui se numea Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna. ³²El a făcut ce este rău înaintea Tatălui nostru, întocmai cum făcuseră părinții lui. ³³Faraonul Neco l-a pus în lanțuri la Ribla, în țara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim, și a pus pe țară un bir de aproape patru tone de argint și de aproape treizeci și patru de kilograme de aur. ³⁴Faraonul Neco l-a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său, și i-a schimbat numele în Ioiachim. Pe Ioahaz l-a luat și l-a dus în Egipt, unde a murit. ³⁵Ioiachim a dat faraonului argintul și aurul, dar a pus bir pe țară ca să poată plăti ce ceruse faraonul. A luat cu de-a sila argint și aur de la poporul țării, de la fiecare după starea lui, ca să-l dea faraonului Neco.

Ioiachim domnește în Iuda

³⁶Ioiachim avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama lui se numea Zebuda, fiica lui Pedaia, din Ruma. ³⁷El a făcut ce este rău înaintea Tatălui nostru, întocmai cum făcuseră părinții lui.