2 Împărați 22

22 ¹Iosia avea opt ani când a ajuns împărat și a domnit treizeci și unu de ani la Ierusalim. Mama lui era Iedida, fiica lui Adaia, din Boțcat. ²A făcut ce este drept în ochii Tatălui nostru și a umblat în toate căile lui David, tatăl său, fără să se abată nici la dreapta, nici la stânga.

³În al optsprezecelea an al domniei sale, împăratul Iosia l-a trimis pe Șafan, fiul lui Ațalia, fiul lui Meșulam, logofătul, la casa Tatălui nostru, zicând: ⁴Suie-te la Hilchia, marele preot, și pune-l să socotească banii aduși în casa Tatălui nostru, pe care păzitorii pragului i-au strâns de la popor. ⁵Să-i dea în mâna supraveghetorilor puși peste lucrarea din casa Tatălui nostru, iar ei să-i plătească pe lucrătorii din casa Tatălui nostru care îi repară stricăciunile. ⁶Dulgherilor, zidarilor și pietrarilor și ca să cumpere lemn și piatră cioplită pentru repararea casei. ⁷Să nu li se ceară socoteală pentru banii încredințați lor, căci lucrează cu credincioșie.

Cartea Legii este găsită

⁸Marele preot Hilchia i-a zis logofătului Șafan: „Am găsit cartea Legii în casa Tatălui nostru.” I-a dat-o lui Șafan, care a citit-o. ⁹Logofătul Șafan i-a zis împăratului: „Slujitorii tăi au vărsat banii găsiți în templu și i-au dat lucrătorilor și supraveghetorilor de la casa Tatălui nostru.” ¹⁰Logofătul Șafan i-a spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte” și a citit-o cu glas tare înaintea lui.

¹¹Când a auzit împăratul cuvintele cărții Legii, și-a sfâșiat hainele. ¹²Împăratul le-a poruncit preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Acbor, fiul lui Mica, logofătului Șafan și lui Asaia, slujitorul împăratului: ¹³„Duceți-vă și întrebați-l pe Tatăl nostru pentru mine, pentru popor și pentru tot Iuda cu privire la cuvintele acestei cărți găsite. Căci mare este mânia Tatălui nostru care s-a aprins împotriva noastră, pentru că strămoșii noștri n-au ascultat de cuvintele acestei cărți și n-au făcut tot ce este scris despre noi.”

¹⁴Astfel, preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Șafan și Asaia s-au dus la Hulda, proorocița, soția lui Șalum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, păzitorul veșmintelor, care locuia la Ierusalim, în a doua parte a cetății, și au vorbit cu ea.

¹⁵Ea le-a zis: „Așa vorbește Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel: Spuneți-i omului care v-a trimis la mine: ¹⁶Așa vorbește Tatăl nostru: Iată, voi aduce nenorocire peste locul acesta și peste locuitorii lui, după toate cuvintele cărții pe care le-a citit împăratul lui Iuda. ¹⁷Pentru că m-au părăsit și au ars tămâie altor dumnezei, mâniindu-mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia mea se va aprinde împotriva locului acestuia și nu se va stinge.

¹⁸Iar împăratului lui Iuda, care v-a trimis să-l întrebați pe Tatăl, să-i spuneți: Așa vorbește Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe care le-ai auzit:

¹⁹Pentru că ți s-a înmuiat inima și te-ai smerit înaintea Tatălui când ai auzit ce am vorbit împotriva locului acestuia și a locuitorilor lui, că vor ajunge o pustietate și un blestem, și pentru că ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea mea, de aceea și Eu te-am ascultat, zice Tatăl. ²⁰De aceea, iată, te voi adăuga la strămoșii tăi și vei fi adăugat în pace în mormântul tău, și ochii tăi nu vor vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce peste locul acesta.” Apoi i-au adus împăratului răspunsul ei.