2 Cronici 6

6 ¹Atunci a zis Solomon: „Tatăl nostru a spus că va locui în negură deasă. ²Dar eu ți-am zidit o casă măreață, un loc în care să locuiești pe vecie.”

³Apoi s-a întors împăratul și a binecuvântat toată adunarea lui Israel, în timp ce toți stăteau în picioare. ⁴El a zis: „Binecuvântat să fie Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel, care cu mâna lui a împlinit ce a făgăduit cu gura lui tatălui meu David, zicând:

⁵«Din ziua în care am scos pe poporul meu din Egipt, n-am ales nicio cetate din toate semințiile lui Israel ca să zidesc acolo o casă pentru numele meu, nici n-am ales vreun om ca să fie conducător peste poporul meu Israel. ⁶Dar am ales Ierusalimul ca numele meu să fie acolo și l-am ales pe David ca să fie peste poporul meu Israel.»

⁷Tatăl meu David își pusese în inimă să zidească o casă pentru numele Tatălui nostru, Dumnezeul lui Israel.

⁸Dar Tatăl nostru i-a spus tatălui meu David: «Fiindcă ai avut pe inimă să zidești o casă pentru numele meu, bine ai făcut că ai avut acest gând. ⁹Totuși nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, cel ieșit din trupul tău, el va zidi casa pentru numele meu.»

¹⁰Acum Tatăl nostru a împlinit cuvântul pe care l-a rostit, căci am urmat în locul tatălui meu David și stau pe tronul lui Israel, așa cum a făgăduit, și am zidit casa pentru numele Tatălui nostru, Dumnezeul lui Israel. ¹¹Acolo am așezat chivotul, în care se află legământul pe care Tatăl nostru l-a încheiat cu poporul lui Israel.”

Solomon închină casa Tatălui printr-o rugăciune

¹²Apoi Solomon a stat înaintea altarului Tatălui nostru, în fața întregii adunări a lui Israel, și și-a întins mâinile. ¹³Solomon făcuse un postament de bronz, lung de aproape șapte picioare și jumătate, lat de șapte picioare și jumătate și înalt de patru picioare și jumătate, și îl pusese în mijlocul curții. S-a urcat pe el, a îngenuncheat înaintea întregii adunări a lui Israel și și-a întins mâinile spre cer. ¹⁴El a zis: Tată al meu, Dumnezeul lui Israel, niciun Tată nu este ca tine nici în cer, nici pe pământ, tu care ții legământul și arăți dragoste statornică slujitorilor tăi care umblă înaintea ta din toată inima. ¹⁵Ți-ai ținut făgăduința față de robul tău David, tatăl meu; ce ai spus cu gura ta ai împlinit astăzi cu mâna ta.

¹⁶Așadar acum, Tată al meu, Dumnezeul lui Israel, ține față de robul tău David, tatăl meu, ce i-ai făgăduit, zicând: „Nu vei duce niciodată lipsă de un urmaș care să stea înaintea mea pe tronul lui Israel, numai dacă fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblând în legea mea, așa cum ai umblat tu înaintea mea.” ¹⁷Și acum, Tată al meu, Dumnezeul lui Israel, să se adeverească cuvântul pe care l-ai spus robului tău David.

¹⁸Dar oare va locui Tatăl nostru cu adevărat împreună cu oamenii pe pământ? Cerurile și cerurile cerurilor nu te pot cuprinde, cu atât mai puțin casa aceasta pe care am zidit-o eu! ^a a v18 Solomon se minunează că Tatăl nostru și-ar face locuința cu oamenii pe pământ — o dorință împlinită pe deplin când Fiul a venit să locuiască printre noi și, în cele din urmă, când Tatăl nostru va locui cu copiii lui pe vecie. ¹⁹Totuși, pleacă-ți urechea la rugăciunea robului tău și la cererea lui, Tată al meu, și ascultă strigătul și rugăciunea pe care robul tău o înalță înaintea ta. ²⁰Ochii tăi să fie deschiși zi și noapte spre casa aceasta, spre locul despre care ai spus că vei pune acolo numele tău, ca să asculți rugăciunea pe care robul tău o face spre locul acesta. ²¹Ascultă cererile robului tău și ale poporului tău Israel când se vor ruga spre locul acesta. Ascultă din cer, din locuința ta; și, când vei asculta, iartă.

²²Dacă cineva păcătuiește împotriva aproapelui său și i se cere să facă un jurământ, iar el vine și jură înaintea altarului tău în casa aceasta, ²³atunci ascultă din cer și lucrează. Judecă-i pe robii tăi: osândește-l pe cel vinovat, întorcând asupra capului lui faptele sale, și îndreptățește-l pe cel neprihănit, răsplătindu-l după neprihănirea lui.

²⁴Dacă poporul tău Israel va fi bătut de vrăjmași pentru că a păcătuit împotriva ta, dar se va întoarce să laude numele tău, să se roage și să te implore în casa aceasta, ²⁵atunci ascultă din cer, iartă păcatul poporului tău Israel și adu-i înapoi în țara pe care le-ai dat-o lor și părinților lor.

²⁶Când cerul va fi închis și nu va mai fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva ta, dacă se vor ruga spre locul acesta, vor lăuda numele tău și se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i-ai smerit, ²⁷atunci ascultă din cer, iartă păcatul robilor tăi și al poporului tău Israel, învață-i calea cea bună pe care să umble și trimite ploaie peste țara ta, pe care ai dat-o poporului tău ca moștenire.

²⁸Dacă în țară va fi foamete sau ciumă, rugină sau tăciune, lăcuste sau omizi, dacă vrăjmașii îi vor împresura în cetățile lor — orice urgie sau orice boală ar veni, ²⁹orice rugăciune sau cerere va face vreun om sau tot poporul tău Israel, când fiecare își va cunoaște suferința și durerea sa și își va întinde mâinile spre casa aceasta, ³⁰atunci ascultă din cer, din locuința ta, și iartă, și răsplătește fiecăruia după toate căile lui, căci tu îi cunoști inima — fiindcă numai tu cunoști inima fiecărui om, ³¹ca să se teamă de tine și să umble în căile tale în tot timpul cât vor trăi în țara pe care ai dat-o părinților noștri.

³²De asemenea, când străinul care nu face parte din poporul tău Israel va veni dintr-o țară îndepărtată din pricina numelui tău celui mare, a mâinii tale celei puternice și a brațului tău întins — când vor veni și se vor ruga spre casa aceasta, ³³atunci ascultă din cer, din locul unde locuiești, și fă tot ce-ți va cere străinul, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască numele tău, să se teamă de tine, ca și poporul tău Israel, și să știe că numele tău este pus peste casa aceasta pe care am zidit-o.

³⁴Când poporul tău va ieși la război împotriva vrăjmașilor lui, oriunde îi vei trimite, și se va ruga ție întorcându-se spre cetatea aceasta pe care ai ales-o și spre casa pe care am zidit-o pentru numele tău, ³⁵atunci ascultă din cer rugăciunea lor și cererea lor și fă-le dreptate.

³⁶Dacă vor păcătui împotriva ta — căci nu este om care să nu păcătuiască — și te vei mânia pe ei și îi vei da pe mâna unui vrăjmaș, care îi va duce robi într-o țară depărtată sau apropiată,

³⁷dacă își vor veni în fire în țara în care vor fi duși robi și se vor întoarce și te vor implora acolo, zicând: „Am păcătuit, am făcut rău și ne-am purtat nelegiuit”, ³⁸dacă se vor întoarce la tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, în țara robiei lor unde au fost duși, și se vor ruga întorcându-se spre țara lor pe care ai dat-o părinților lor, spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am zidit-o pentru numele tău, ³⁹atunci ascultă din cer, din locuința ta, rugăciunea lor și cererile lor, fă-le dreptate și iartă pe poporul tău, care a păcătuit împotriva ta.

⁴⁰Acum, Tată al meu, ochii tăi să fie deschiși și urechile tale cu luare-aminte la rugăciunea făcută în locul acesta.

⁴¹Și acum ridică-te, Tată al meu, și vino la locul tău de odihnă, tu și chivotul puterii tale. Preoții tăi, Tată al meu, să fie îmbrăcați cu mântuire, iar credincioșii tăi să se bucure de bunătatea ta. ⁴²Tată al meu, nu-l respinge pe unsul tău. Adu-ți aminte de dragostea legământului tău față de David, robul tău.