1 Samuel 9

9 ¹Era un om din Beniamin, pe nume Chiș, fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, un beniamit, un om bogat și cu vază. ²Avea un fiu pe nume Saul, un tânăr frumos — niciun israelit nu era mai frumos; de la umeri în sus era mai înalt decât oricine.

³Măgărițele lui Chiș, tatăl lui Saul, s-au pierdut. Așa că i-a zis Chiș fiului său Saul: „Ia cu tine pe unul dintre slujitori și du-te să cauți măgărițele.” ⁴A trecut prin ținutul muntos al lui Efraim și prin ținutul Șalișa, dar nu le-au găsit. Au trecut prin ținutul Șaalim, dar măgărițele nu erau acolo. A trecut prin ținutul lui Beniamin, dar tot nu le-au găsit.

⁵Când au ajuns în ținutul Țuf, Saul i-a zis slujitorului care era cu el: „Vino, să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu să înceteze să se îngrijoreze de măgărițe și să înceapă să se îngrijoreze de noi.”

⁶Dar slujitorul i-a zis: „Iată, în cetatea aceasta este un om al Tatălui nostru, ținut în cinste; tot ce spune se împlinește negreșit. Să mergem acum acolo; poate ne va spune pe ce drum să mergem.”

⁷Saul i-a zis slujitorului său: „Dar dacă mergem, ce să-i aducem omului? Pâinea din sacii noștri s-a terminat și nu avem niciun dar pentru omul Tatălui nostru. Ce avem?”

⁸Slujitorul i-a răspuns din nou lui Saul: „Iată, am la mine o monedă mică de argint. I-o voi da omului Tatălui nostru ca să ne spună drumul.” ⁹(Odinioară, în Israel, oricine se ducea să-L întrebe pe Tatăl nostru zicea: „Haideți să mergem la văzător”, căci cel care astăzi se numește proroc era numit pe atunci văzător.)

¹⁰„Bine”, a răspuns Saul. „Să mergem.” Și s-au dus în cetatea unde era omul Tatălui nostru. ¹¹Pe când urcau dealul spre cetate, au întâlnit niște tinere care ieșeau să scoată apă și le-au întrebat: „Este văzătorul aici?”

¹²„Este”, i-au răspuns ele. „Chiar înaintea voastră. Grăbiți-vă, căci a venit astăzi în cetate, pentru că poporul are astăzi o jertfă pe înălțime. ¹³Îndată ce veți intra în cetate, îl veți găsi înainte să urce pe înălțime ca să mănânce. Poporul nu va mânca până nu va veni el, căci el trebuie să binecuvânteze jertfa; abia după aceea vor mânca cei poftiți. Urcați acum — îl veți găsi îndată.”

¹⁴S-au suit spre cetate. Pe când intrau, iată că Samuel a venit spre ei, îndreptându-se spre înălțime.

¹⁵Cu o zi înainte de venirea lui Saul, Tatăl nostru îi descoperise lui Samuel aceasta:

¹⁶„Mâine, pe vremea aceasta, îți voi trimite un om din ținutul lui Beniamin. Să-l ungi drept conducător peste poporul meu Israel; el va izbăvi poporul meu din mâna filistenilor, căci am văzut poporul meu, iar strigătul lor a ajuns până la mine.”

¹⁷Când Samuel l-a văzut pe Saul, Tatăl nostru i-a zis: „Iată omul despre care ți-am vorbit; acesta va stăpâni peste poporul meu.”

¹⁸Saul s-a apropiat de Samuel la poartă și i-a zis: „Spune-mi, te rog, unde este casa văzătorului.”

¹⁹„Eu sunt văzătorul”, i-a răspuns Samuel. „Urcă înaintea mea pe înălțime. Astăzi vei mânca cu mine, iar dimineață te voi lăsa să pleci și îți voi spune tot ce ai pe inimă. ²⁰Cât despre măgărițele pe care le-ai pierdut acum trei zile, nu te îngrijora de ele, căci au fost găsite. Și cui îi aparține tot ce prețuiește Israel, dacă nu ție și întregii case a tatălui tău?”

²¹Saul a răspuns: „Oare nu sunt eu un beniamit, din cea mai mică seminție a lui Israel, iar familia mea nu este cea mai neînsemnată dintre familiile lui Beniamin? De ce îmi spui asemenea cuvinte?”

²²Atunci Samuel i-a dus pe Saul și pe slujitorul lui în sală și i-a așezat în fruntea celor poftiți, care erau cam treizeci. ²³Samuel i-a zis bucătarului: „Adu partea pe care ți-am dat-o, cea despre care ți-am spus s-o pui deoparte.” ²⁴Bucătarul a luat spata și ce era pe ea și le-a pus înaintea lui Saul. Samuel a zis: „Iată ce a fost păstrat pentru tine. Mănâncă, fiindcă a fost pus deoparte pentru tine pentru acest prilej, încă de când am poftit pe acești oaspeți.” Astfel, Saul a mâncat cu Samuel în ziua aceea.

²⁵S-au coborât de pe înălțime în cetate, iar Samuel a vorbit cu Saul pe acoperiș. ²⁶S-au sculat devreme și, în zori, Samuel l-a chemat pe Saul pe acoperiș: „Scoală-te, ca să te las să pleci.” Saul s-a sculat și au ieșit amândoi, el și Samuel, împreună pe uliță. ²⁷Pe când coborau spre marginea cetății, Samuel i-a zis lui Saul: „Spune-i slujitorului să treacă înaintea noastră” — și acesta a trecut — „iar tu rămâi puțin, ca să-ți fac cunoscut cuvântul Tatălui nostru.”