Zaharia 11

11 ¹Deschide-ți porțile, Libanule, ca focul să-ți mistuie cedrii! ²Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, copacii cei falnici sunt nimiciți! Văitați-vă, stejari ai Basanului, căci pădurea cea deasă s-a prăbușit! ³Ascultă—bocetul păstorilor, căci slava lor este nimicită! Ascultă—răcnetul leilor tineri, căci desișurile Iordanului sunt nimicite!

⁴Așa vorbește Tatăl meu: Paște turma sortită tăierii.

⁵Cei ce le cumpără le taie și rămân nepedepsiți; cei ce le vând zic: „Binecuvântat fie Dumnezeu, m-am îmbogățit!” — iar păstorii lor nu se îndură de ele. ⁶Căci nu voi mai avea milă de locuitorii țării, zice Tatăl nostru. Iată, dau pe fiecare om în mâna aproapelui său și a împăratului său; ei vor zdrobi țara, iar Eu nu voi scăpa pe nimeni din mâna lor.

⁷Așa că am păscut turma sortită tăierii, cele mai asuprite din turmă. Am luat două toiege; pe unul l-am numit Bunăvoință, iar pe celălalt Unire, și am păscut turma. ⁸Într-o singură lună am înlăturat pe cei trei păstori. Mi-am pierdut răbdarea cu ei, iar ei, la rândul lor, m-au urât. ^a a v8 Identitatea „celor trei păstori” este necunoscută; nicio opinie a specialiștilor nu s-a impus ca un consens. ⁹Atunci am zis: „Nu vă voi mai paște. Cine moare să moară, cine e sortit pieirii să piară, iar cele rămase să-și mănânce carnea unele altora.”

¹⁰Mi-am luat toiagul Bunăvoință și l-am rupt, desființând legământul pe care-l făcusem cu toate popoarele. ¹¹Așa a fost rupt în ziua aceea, iar cele sărmane din turmă, care se uitau la mine, au cunoscut că acesta era cuvântul Tatălui nostru. ¹²Le-am zis: „Dacă găsiți cu cale, dați-mi plata; dacă nu, păstrați-o.” Și mi-au cântărit plata: treizeci de arginți. ^b b v12 Acești treizeci de arginți sunt tocmai prețul pe care Noul Testament îl numește banii plătiți pentru trădarea lui Isus (Matei 27:9-10).

¹³Atunci Tatăl nostru mi-a zis: „Aruncă-i olarului” — prețul grozav la care m-au prețuit ei! Așa că am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat în casa Tatălui nostru, olarului.

¹⁴Apoi am rupt al doilea toiag al meu, Unire, desființând frăția dintre Iuda și Israel.

¹⁵Atunci Tatăl nostru mi-a zis: „Ia-ți iarăși uneltele unui păstor nebun. ¹⁶Căci iată, voi ridica în țară un păstor care nu va îngriji de cele ce pier, nu va căuta pe cele risipite, nu va vindeca pe cele rănite, nu va hrăni pe cele sănătoase — ci va mânca din carnea celor grase și le va smulge copitele. ¹⁷«Vai de păstorul meu netrebnic, care părăsește turma! Sabia să cadă peste brațul lui și peste ochiul lui cel drept! Brațul să i se usuce cu totul, iar ochiul lui cel drept să orbească de tot!»”