Cântarea cântărilor 2

2 ¹Eu sunt un trandafir din Saron, un crin al văilor. ²Ca un crin între mărăcini, așa este iubita mea între tinere. ³Ca un măr între copacii pădurii, așa este iubitul meu între tineri. Cu mare desfătare am stat la umbra lui, iar rodul lui a fost dulce gurii mele. ⁴M-a adus în sala ospățului, iar steagul lui peste mine era dragostea. ⁵Întăriți-mă cu stafide, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste. ⁶Mâna lui stângă este sub capul meu, iar mâna lui dreaptă mă îmbrățișează. ⁷Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe gazele sau pe cerboaicele câmpului: nu stârniți și nu treziți dragostea până când nu-i va fi pe plac.

⁸Glasul iubitului meu! Iată, vine sărind peste munți, săltând peste dealuri. ⁹Iubitul meu este ca o gazelă sau ca un cerb tânăr. Iată-l, stă în spatele zidului nostru, uitându-se pe ferestre, privind printre zăbrele. ¹⁰Iubitul meu îmi spune: Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, și vino, ¹¹căci iarna a trecut; ploaia s-a dus și nu mai este. ¹²Florile se arată pe pământ, a venit vremea cântării, iar glasul turturelei se aude în țara noastră. ¹³Smochinul își coace smochinele, iar viile sunt în floare și își răspândesc mireasma. Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, și vino. ¹⁴Porumbița mea, din crăpăturile stâncii, din ascunzișurile prăpastiei, lasă-mă să-ți văd fața, lasă-mă să-ți aud glasul, căci glasul tău este dulce, iar fața ta este încântătoare. ¹⁵Prindeți-ne vulpile, vulpile mici care strică viile, căci viile noastre sunt în floare. ¹⁶Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui; el paște printre crini. ¹⁷Până când se răcorește ziua și fug umbrele, întoarce-te, iubitul meu, și fii ca o gazelă sau ca un cerb tânăr pe munții stâncoși.