Obadia 1

1 ¹Vedenia lui Obadia. Așa vorbește Tatăl Suveran despre Edom: Am auzit o veste de la Tatăl nostru și un sol a fost trimis printre neamuri: „Ridicați-vă! Să ne ridicăm împotriva ei la luptă!”

²Iată, te voi face mic printre neamuri; vei fi cu totul disprețuit. ³Mândria inimii tale te-a înșelat, pe tine, tu care locuiești în crăpăturile stâncii, a cărui locuință este pe înălțimi, care îți zici în sine: „Cine mă va coborî la pământ?” ^a a v3 Poporul Edomului și-a construit capitala printre spectaculoasele stânci roșii ca trandafirul din ceea ce este astăzi sudul Iordaniei — un loc pe care îl credeau de necucerit. ⁴Chiar dacă te înalți ca vulturul și chiar dacă îți așezi cuibul printre stele, de acolo te voi coborî, zice Tatăl nostru. ⁵Dacă ar fi venit hoți la tine, dacă ar fi venit tâlhari în timpul nopții — cum ai fost nimicit! — n-ar fi furat ei numai cât ar fi vrut? Dacă niște culegători de struguri ar fi venit la tine, n-ar fi lăsat câțiva struguri în urmă? ⁶Cum a fost scotocit Esau, cum i-au fost prădate comorile ascunse! ⁷Toți aliații tăi te-au alungat până la hotar; cei care trăiau în pace cu tine te-au înșelat și te-au biruit; cei care mâncau la masa ta au întins o cursă sub tine — și tu nici măcar nu o vezi. ⁸Oare nu voi nimici eu în ziua aceea, zice Tatăl nostru, pe înțelepții Edomului și nu voi șterge priceperea din muntele lui Esau? ⁹Vitejii tăi vor fi zdrobiți, Temane, astfel încât toți cei din muntele lui Esau vor fi nimiciți în măcel. ^b b v9 Teman era o regiune a Edomului; aici reprezintă întregul neam. ¹⁰Din pricina violenței pe care ai făcut-o fratelui tău Iacov, rușinea te va acoperi și vei fi nimicit pentru totdeauna.

¹¹În ziua când ai stat deoparte fără să faci nimic, în ziua când străinii i-au dus bogăția și cei de alt neam i-au intrat pe porți și au aruncat sorții pentru Ierusalim — și tu ai fost ca unul dintre ei. ¹²Dar nu te bucura cu răutate de fratele tău în ziua nenorocirii lui; nu te bucura de poporul lui Iuda în ziua pieirii lor; nu te lăuda cu glas tare în ziua strâmtorării. ¹³Nu intra pe poarta poporului meu în ziua nenorocirii lor; tu, tocmai tu, nu te bucura cu răutate de dezastrul lui în ziua nenorocirii lui; nu-i jefui bogăția în ziua nenorocirii lui. ¹⁴Nu sta la răscruce ca să-i tai pe fugarii lui; nu-i preda pe supraviețuitorii lui în ziua strâmtorării.

¹⁵Căci ziua Tatălui nostru este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut tu, așa ți se va face și ție; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău. ¹⁶Căci, așa cum ai băut tu pe muntele meu cel sfânt, tot așa vor bea necontenit toate neamurile; vor bea și vor înghiți și vor ajunge ca și cum n-ar fi fost niciodată. ¹⁷Dar pe muntele Sion va fi izbăvire, și el va fi sfânt, iar casa lui Iacov își va stăpâni moștenirea. ¹⁸Casa lui Iacov va fi un foc, și casa lui Iosif o flacără, iar casa lui Esau va fi ca miriștea; o vor arde și o vor mistui, și nu va mai rămâne niciun supraviețuitor din casa lui Esau, căci Tatăl nostru a vorbit.

¹⁹Cei din Neghev vor stăpâni muntele lui Esau, iar cei din câmpie țara filistenilor; vor stăpâni ținutul lui Efraim și ținutul Samariei, iar Beniamin va stăpâni Galaadul. ²⁰Exilații acestei oștiri a poporului lui Israel vor stăpâni țara canaaniților până la Sarepta, iar exilații Ierusalimului care sunt în Sefarad vor stăpâni cetățile din Neghev. ^c c v20 Sefarad era un loc îndepărtat de exil al evreilor; locul său exact nu se cunoaște. ²¹Izbăvitori se vor sui pe muntele Sion ca să stăpânească muntele lui Esau, iar Împărăția va fi a Tatălui nostru. ^d d v21 Obadia încheie cu domnia Tatălui nostru — aceeași domnie pe care a vestit-o Isus și pentru care ne-a învățat să ne rugăm: „Vie Împărăția Ta.”