Iona 1

1 ¹Cuvântul Tatălui nostru a venit la Iona, fiul lui Amitai:

²„Ridică-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea lor s-a suit înaintea mea.”

³Dar Iona s-a sculat să fugă la Tarsis, departe de fața Tatălui nostru. S-a coborât la Iafo, a găsit o corabie care mergea spre Tarsis, i-a plătit prețul și s-a urcat în ea ca să meargă cu ei la Tarsis, departe de fața Tatălui nostru.

⁴Atunci Tatăl nostru a azvârlit pe mare un vânt puternic; s-a iscat o furtună năprasnică și corabia era gata să se sfărâme. ⁵Corăbierii s-au înspăimântat și fiecare striga către dumnezeul lui. Au aruncat în mare încărcătura corabiei, ca s-o ușureze. Dar Iona se coborâse în fundul corabiei, unde zăcea adormit adânc. ⁶Căpitanul a venit și a zis: „Cum poți să dormi? Scoală-te, cheamă pe dumnezeul tău! Poate ne va băga în seamă și nu vom pieri.”

⁷Oamenii și-au zis unul altuia: „Veniți să tragem la sorți, ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta.” Au tras la sorți și sorțul a căzut pe Iona. ⁸I-au zis: „Spune-ne, tu care ai adus peste noi nenorocirea aceasta, cu ce te îndeletnicești? De unde vii? Care este țara ta? Din ce popor ești?”

⁹El a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de Tatăl nostru, Tatăl cerului, care a făcut marea și uscatul.”

¹⁰Atunci oamenii s-au înspăimântat foarte tare și au zis: „Ce ai făcut?” Căci știau că fugea de fața Tatălui nostru, fiindcă le spusese.

¹¹Apoi i-au zis: „Ce să-ți facem ca să se liniștească marea față de noi?” — căci marea se întărâta tot mai mult.

¹²El le-a zis: „Luați-mă și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi. Știu că din pricina mea a venit peste voi această furtună mare.”

¹³Dar oamenii vâsleau din greu ca să ajungă la țărm, însă nu puteau, căci marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. ¹⁴De aceea au strigat către Tatăl nostru: „Te rugăm, Dumnezeule, nu ne lăsa să pierim pentru viața omului acestuia și nu ne socoti vinovați de sânge nevinovat, căci tu ai făcut cum ai vrut.” ¹⁵Apoi l-au luat pe Iona și l-au aruncat în mare, și marea înfuriată s-a liniștit. ¹⁶Atunci oamenii s-au temut foarte tare de Tatăl nostru, au adus o jertfă Tatălui nostru și au făcut juruințe.