Iona în adânc
Din pântecele peștelui, Iona se roagă ca un om înecat, cu alge în jurul capului și cu porțile pământului închise în urma lui, mulțumindu-i Tatălui nostru că i-a scos viața din groapă. Face juruință să împlinească ce a promis, iar peștele îl varsă pe uscat.
2 1Atunci Iona s-a rugat Tatălui nostru din pântecele peștelui: 2În strâmtorarea mea am strigat către Tatăl meu, și el mi-a răspuns; din pântecele mormântului am cerut ajutor, și tu mi-ai auzit glasul. 3Tu m-ai aruncat în adânc, în inima mărilor, iar curenții s-au învolburat în jurul meu; toate talazurile și valurile tale au trecut peste mine. 4Atunci am zis: „Am fost izgonit dinaintea ochilor tăi; totuși voi privi din nou spre templul tău cel sfânt.” 5Apele m-au cuprins până aproape de moarte; adâncul m-a împresurat; cu alge era înfășurat capul meu. 6M-am coborât până la temeliile munților; pământul și-a închis porțile în urma mea pe vecie. Dar tu mi-ai scos viața din groapă, Tatăl meu. 7Pe când viața mi se stingea, mi-am adus aminte de Tatăl meu, și rugăciunea mea s-a înălțat la tine, la templul tău cel sfânt. 8Cei ce se lipesc de idoli deșerți se îndepărtează de dragostea care ar putea fi a lor. 9Dar eu voi aduce jertfă ție cu laude de mulțumire; voi împlini orice jurământ pe care l-am făcut. Mântuirea este a Tatălui nostru!
10Atunci Tatăl nostru a vorbit peștelui, iar acesta l-a vărsat pe Iona pe uscat.
